ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2566/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin rezoluția din data de 19.04.2022, instanța în baza art. 200 C. proc. civ., a pus în vedere reclamantului ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea adresei de înștiințare, să precizeze cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea anulării, potrivit art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 12.05.2022, tribunalul a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ., Constituția României, Tratate și convenții ratificate în materia drepturilor omului, crima organizată și terorism, Convenția de la Viena în materia tratatelor, Carta ONU.

Prin cererea depusă la dosar la data de 30 septembrie 2022, contestatorul a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen. prin raportare la art. 52, art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 147 alin. (4), art. 21 din Constituția României și la tratatele internaționale, fiind creat dosarul asociat x/2022

Prin încheierea din 30 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 din C. pen. ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 66 din 30 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă contestația la tergiversarea procesului.

Prin motivele de recurs depuse la 7 octombrie 2022, recurentul a susținut că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Mai arată recurentul că în lipsa normelor legale de punere în executare a dispozițiilor art. 52 din Constituția României, în cazul vătămărilor aduse de stat prin săvârșirea de infracțiuni, în concurență cu omisiunea art. 135 alin. (1) C. pen., a solicitat apărarea cetățenilor români împotriva vătămărilor provocate de către autorități.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În acest context, Înalta Curte subliniază că soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prezentul recurs vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Prin aceste dispoziții, se atribuie instanței în fața căreia a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, o competență limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze motivat, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înțelege că legiuitorul a rezervat instanțelor de judecată în fața cărora se invocă excepții de neconstituționalitate, rolul de prim filtru în privința acestora, a căror trimitere la Curtea Constituțională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condițiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menționată.

Or, în analiza sa, Curtea de Apel București nu a făcut decât să-și exercite acest rol de prim filtru al sesizării vizând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen.

Se impune a se preciza că soluția vizând neconstituționalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea existenței legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

În cauză, nu poate fi reținută îndeplinirea condiției legale, ca dispozițiile invocate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, recurentul neputându-se prevala de o atare împrejurare.

Se constată că în mod just curtea de apel a reținut că prevederile art. 135 alin. (1) C. pen. nu îndeplinesc condiția de a avea legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dispozițiile legale nu au legătură cu soluționarea contestației privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2022, având ca obiect reexaminarea măsurii de anulare a cererii de chemare în judecată potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

În condițiile în care cauza are natură civilă, drepturile pretinse aparținând materiei de asigurări sociale, sunt incidente în cauză dispoziții legale de asigurări sociale și de drept procesual civil, astfel că nu se poate identifica o legătură între dispozițiile din C. pen. invocate de petent și litigiul pendinte.

Cum legătura cu soluționarea cauzei presupune ca eventuala declarare a neconstituționalității să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, curtea de apel în mod corect a reținut că în cauză aceasta nu se confirmă.

Prin urmare, astfel cum s-a arătat anterior, întrucât prevederile art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate, neîndeplinirea uneia dintre ele, cum e cazul de față, atrage respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.2, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.