ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 34/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.08.2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, petentul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului.

Dosarul a fost înregistrat la 12.09.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2022a1.1.1.

La data de 22.09.2022 petentul a depus la dosar cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 (1) din C. pen., arătând că acest text instituie în fapt, prin omisiune, o imunitate de jurisdicție penală pentru stat și autorități publice.

Prin decizia nr. 65/2022 din 22.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs A..

Motivele de recurs sunt în esență următoarele:

Recurentul susține că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, iar materia în discuție nu este de drept civil.

Recurentul mai arată că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe norme de drept constituțional și drept internațional. Totodată arată că prin cererea de chemare în judecată a susținut încălcarea continuă a dreptului la viață de către stat și a solicitat soluționarea cererii de reparație în temeiul art. 52 din Constituție. Autorul recursului mai arată că în lipsa legii naționale de punere în executare a art. 52 din Constituție în cazul vătămărilor aduse de stat prin infracțiuni, acesta s-a adresat autorității judecătorești cu solicitarea de a colabora cu statul pentru a pune în executare dispozițiile constituționale în vederea constituirii cadrului legal pentru apărarea cetățenilor români împotriva vătămărilor autorităților.

În drept, recurentul a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Împotriva deciziei nr. 65/2022 din 22.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 (1) din C. pen., recurentul a formulat recurs.

Cu toate că, prin intermediul exercitării acestei căi de atac, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 546/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 din 14 octombrie 2020, instanța de contencios constituțional a statuat că "autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate."

În cauză, Înalta Curte reține că nemulțumirile generale ale recurentului și susținerile legate de aspecte ce țin de fondul litigiului, nu constituie critici cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât acesta nu arată în concret de ce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 (1) din C. pen. îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere că prin considerentul 15 al aceleiași decizii mai sus menționate, Curtea Constituțională a statuat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că autorul prezentului demers judiciar nu s-a conformat acestei obligații, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 65/2022 din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu privire la excepția de "nestatalitate" formulată de către recurent prin cererea depusă în prezentul dosar la 18 ianuarie 2023, instanța supremă reține că nu o va analiza deoarece nu este o veritabilă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 65/2022 din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.