ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1649/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1649/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2023
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 16 februarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., membru al C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: să constate nulitatea absolută a următoarelor clauze ale contractului de credit bancar ipotecar nr. x din data de 08.07.2008: clauza prevăzută la art. 5 punctul 1 lit. a), potrivit căreia: "pentru creditul acordat împrumutatul va plăti următoarele comisioane (. . . . . . . . . .): a) comision de administrare a creditului: 1,0000% flat calculat asupra sumei creditului contractat; se achită din credit la data efectuării primei utilizări din credit"; repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la restituirea sumei plătite în temeiul acestei clauze abuzive, în cuantum de 4770 CHF, cu dobânzile legale, calculate la zi, de la data achitării acestui comision și până la data rambursării; constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la art. 9 din contract privind conversia sumelor achitate de împrumutat la cursul practicat de bancă, în ziua operării, precum și clauza prevăzută la Cap. IV din Condiții generale de afaceri, respectiv: "Banca va executa operațiuni de vânzare/cumpărare valute străine pe contul Clientului utilizând propriile rate de schimb valabile la data și ora tranzacției. Aceste rate de schimb sunt afișate de către Bancă la sediile sale și prin alte mijloace specifice (reuters, internet, etc)"; obligarea pârâtei să convertească în RON creditul acordat reclamantului la cursul CHF/RON de la data deblocării creditului și să recalculeze soldul creditului în raport de cursul practicat la data deblocării creditului și, totodată, să fie obligată banca să emită un plan de rambursare în acord cu rata de schimb pe care instanța o va stabili; și, de asemenea, să constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 10.1.8 din contractul de credit, potrivit căreia "în caz de neexecutare banca poate folosi mijloace proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției, fără a fi necesară notificarea prealabilă a împrumutatului sau îndeplinirea vreunei alte formalități judiciare sau extrajudiciare".
La data de 9 martie 2015 reclamantul a formulat cerere completatoare, prin care a arătat că înțelege să completeze acțiunea cu următoarele capete de cerere: 1.6. să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la punctul 6 lit. a) teza a doua din contractul de credit, potrivit căreia: "după primul an, împrumutatul va plăti dobânda variabilă a băncii, compusă din indicele de referință Libor 3M, la care se adaugă marja de 3,25%".
La data de 20 martie 2015 reclamantul a formulat precizare, prin care a arătat că înțelege să precizeze capătul 1.6 al cererii de chemare în judecată, în sensul că suma de 15.000 CHF reprezintă dobânda plătită de reclamant după expirarea perioadei de un an de la data încheierii contractului și până la data precizării, prin aplicarea procentului de dobândă conform tezei a 2-a din clauza prevăzută la art. 6 (marja 3,25% plus Libor CHF 3M).
Cu privire la capătul 1.7 al cererii de chemare în judecată, privind dobânda percepută în mod fraudulos, prin aplicarea greșită a formulei de calcul a dobânzii, reclamantul a arătat că suma solicitată a-i fi restituită se cuantifică, după aprecierea sa, la 500 CHF, urmând ca această valoare să fie determinată cu exactitate prin expertiză.
La data de 22 iunie 2015 reclamantul a formulat o nouă precizare și cerere completatoare, prin care a învederat că, referitor la capătul 4 al cererii de chemare în judecată, solicită înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.
S-a solicitat repunerea părților în situația anterioară și obligarea băncii pârâte să ramburseze toate sumele achitate de reclamant în plus, ca urmare a creșterii cursului de schimb CHF/LEU, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate de la data fiecărei plăți până la data achitării integrale a sumelor datorate.
Prin sentința civilă nr. 3438 din 6 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată de reclamant.
S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei 5.1 lit. a) referitor la comisionul de administrare, fiind obligată pârâta la restituirea sumei de 1770 CHF (în RON la cursul BNR din ziua plății) și la dobânda legală aferentă de la momentul plății până la restituirea integrală.
De asemenea, a fost admis petitul 1.7 - cerere completatoare, în sensul aplicării greșite a formulei de calcul a dobânzii, fiind obligată pârâta la restituirea sumelor plătite suplimentar, precum și la dobânda legală aferentă de la data plății până la restituirea integrală.
A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..
De asemenea, împotriva aceleiași sentințe, a formulat apel și pârâta B. S.A., membru al C..
Prin decizia civilă nr. 1739 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant.
A fost admis apelul formulat de pârâta B. S.A., membru al C., fiind schimbată în parte sentința atacată, în sensul respingerii petitului 1.7 din cererea completatoare.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul A. și pârâta B. S.A., membru al C..
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 30 martie 2018.
La data de 22 mai 2018 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant A. cu privire la recursul declarat de pârâtă.
La data de 24 mai 2018 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă B. S.A., membru al C., cu privire la recursul reclamantului.
Prin rezoluția din 8 octombrie 2018 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 7 noiembrie 2018, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părți, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.
Prin încheierea de ședință din 16 aprilie 2019 a fost respinsă excepția nulității recursului declarat de pârâta B. S.A., membru al C..
Au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. S.A., membru al C..
A fost stabilit termen de judecată la 15 octombrie 2019.
Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2019 a fost suspendată judecata recursurilor, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea cauzelor C-269/19 și C-81/19, aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
La termenul din 30 martie 2021 s-a luat act de faptul că noua denumire a recurentei-pârâte este B. S.A.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea de acordare a unui termen de judecată în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor recurentului-reclamant A., s-a constatat că la dosar nu s-a depus dovada dezbaterii succesiunii și că în cuprinsul cererii de amânare se menționează faptul că nu s-a dezbătut această succesiune.
Prin urmare, prin încheierea de ședință din 30 martie 2021 a fost suspendată judecata recursurilor, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
La data de 30 ianuarie 2023 compartimentul Arhivă prin grefierul desemnat a întocmit Referatul asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea, conform art. 420 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Prin urmare, s-a fixat termen de judecată pentru repunerea cauzei pe rol în vederea verificării incidenței perimării la data de 2 mai 2023.
Prin încheierea de ședință din 2 mai 2023, constatându-se preluarea calității procesuale a recurentei-pârâte B. S.A. de către B. S.A., ca urmare a fuziunii prin absorbție, s-a dispus amânarea judecății și acordarea unui nou termen la 19 septembrie 2023, în vederea citării părților cu mențiunea discutării perimării.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția perimării cererilor de recurs, reținând următoarele considerente:
Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite în condițiile impuse de lege, în ordinea și cu respectarea termenelor legale sau stabilite de judecător, părțile fiind obligate să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni" iar, potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".
De asemenea, în acord cu art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, ca urmare a rămânerii în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. În plus față de rolul sancționator, perimarea are și natura juridică a unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat, în speță, de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei.
Notează astfel, Înalta Curte, că la data de 30.03.2021, ca urmare a intervenirii decesului recurentului-reclamant A., s-a constatat intervenită suspendarea de drept a judecății apelului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Încheierea de ședință din 30.03.2021 reprezintă ultimul act de procedură întocmit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ.. Se constată că, de la momentul constatării suspendării, dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere, în sensul îndeplinirii de către părți a unui act de procedură în vederea judecării procesului ori de suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ.
Potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6.
Conform dispozițiilor legale anterior evocate, indicarea moștenitorilor părții decedate este condiția necesară pentru redeschiderea procesului, la cererea oricăreia dintre părți.
În cauza pendinte, de la data suspendării - 30.03.2021 - au trecut mai mult de 6 luni, timp în care procesul a rămas în nelucrare din motive imputabile părților, care nu au indicat moștenitorii reclamantului, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol și nu au făcut nici un alt act de procedură în sensul judecării cauzei.
Înalta Curte constată că din actele depuse la dosarul de recurs rezultă că reclamantul a decedat la data de 11.09.2020 iar numita D. este soția supraviețuitoare, aceasta având calitatea de moștenitor sezinar. Astfel, potrivit art. 1126 C. civ.:"Sunt moștenitori sezinari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați. "În această calitate, potrivit art. 1125 C. civ., soția supraviețuitoare, pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, are și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului. Cu toate acestea, nici soția supraviețuitoare și nici pârâta nu au făcut vreun act procedural în vederea judecării procesului, lăsând cauza în nelucrare pe o durată mai mare de 6 luni.
Lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului este sancționată de lege cu perimarea, sancțiune ce operează de drept.
Din interpretarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., rezultă că pentru a opera perimarea cererii, trebuie ca pricina să rămână în nelucrare timp de 6 luni, ca termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 și art. 418 C. proc. civ., iar lăsarea cauzei în nelucrare să nu se datoreze unor motive neimputabile părții.
Una dintre situațiile în care un proces rămâne în nelucrare este cea pe care o reglementează art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. - decesul părții, caz în care suspendarea judecății intervine de drept, independent de voința părții, până la introducerea în cauză a moștenitorilor.
Așa cum s-a arătat mai sus, reluarea judecății litigiului în acest caz se realizează prin cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată, "făcută cu arătarea moștenitorilor".
Prin urmare, redeschiderea judecății se poate solicita atunci când se cunosc persoanele care au calitate de moștenitor, dat fiind că ea determină și preluarea poziției procesuale a părții decedate.
Deși în cauza de față continuarea judecării procesului s-ar fi putut realiza prin eventualele demersuri făcute în acest sens, fie de soția supraviețuitoare, în calitate de moștenitor sezinar, fie de pârâtă, în sensul indicării ca moștenitor sezinar a soției supraviețuitoare, totuși, părțile au rămas în pasivitate, astfel că dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de 6 luni.
Reținând că nu există nici un impediment pentru a stărui în judecată, exclusiv de vreo culpă a părților, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 421 din același cod, va constata perimate recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1739 din 31 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1739 din 31 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2023.