ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 63/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea depusă la dosar la 09.08.2021, în cadrul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Serviciul Registratură, reclamantul A. a formulat o cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B., membru al completului de judecată învestit cu soluționarea recursului promovat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3409 A din 4 noiembrie 2019 și împotriva încheierilor din 3 decembrie 2018, 10 decembrie 2018, 4 martie 2019, 6 mai 2019 și 9 septembrie 2019, susținând că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa cu ocazia soluționării cauzei cel puțin la termenele din 05.04.2021, 02.07.2021 și respectiv 26.07.2021,

Prin încheierea din 6 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă pronunțate în dosarul nr. x/2016, instanța a respins cererea de recuzare formulată de recurentul A., ca inadmisibilă.

În temeiul art. 187 alin. (1), pct. 1, lit. a) și b) din C. proc. civ., a aplicat recurentului o amendă judiciară de 500 RON.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii recurate, întrucât au fost încălcate normele de procedură în ceea ce privește repartizarea aleatorie a completului de judecată, încălcându-se prevederile O.G. nr. 7/2019, iar la dosar nu există dovada repartizării aleatorii a completelor de judecată, astfel că instanța de judecată nu a fost legal sesizată cu soluționarea cererii de recuzare.

Recurentul a mai susținut că au fost încălcate prevederile art. 197 C. proc. civ. și art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care impuneau în prealabil timbrarea acțiunii, precum și accesul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente, prevăzut de dispozițiile art. 6 par. 1 din C.E.D.O., în sensul în care prin necomunicarea termenului de timbrare a acțiunii a fost împiedicat să precizeze motivele de recuzare ale doamnei judecător B..

Pe de altă parte, nu a avut cunoștință de termenul de soluționare a cererii de recuzare, care s-a soluționat fără citarea părților, și, pe cale de consecință, nu a știut despre obligația de timbrare a cererii, fiind împiedicat să timbreze cererea și să precizeze motivele de recuzare a judecătorului, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe independente prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conchizând, recurentul a arătat că judecătorul recuzat a fost repartizat, cu încălcarea legii, în 3 dosare aflate pe rolul secției a IV-a a Curții de Apel București, în care a pronunțat soluții nelegale cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (5) și (6) și art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

A mai precizat că își rezervă dreptul de a detalia motivele cererii de recurs la primul termen de judecată.

Intimata C. nu a depus întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 22 septembrie 2022, completul de filtru a respins excepția netimbrării recursului, reținută prin raport, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la 19 ianuarie 2023, cu citarea părților.

I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat critici cu privire la compunerea completului de judecată care a soluționat cererea de recuzare, cu privire la modalitatea de timbrare a cererii de recuzare și că nu a fost citat la soluționarea incidentului procedural, aceste critici urmând a fi analizate în ordinea pe care logica raționamentului juridic o impune.

Astfel, este lipsită de temei critica recurentului vizând compunerea completului de judecată care a soluționat recuzarea, nefiind încălcate regulile de repartizare aleatorie cum eronat susține acesta.

Potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., "abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține."

Ca regulă, în privința instanței competente să soluționeze aceste incidente procedurale și a compunerii completului învestit în concret cu acestea, art. 50 alin. (1) C. proc. civ. prevede că abținerea sau recuzarea se hotărăște de un "alt complet", adică de un complet din care nu face parte judecătorul care s-a abținut ori care a fost recuzat.

De reținut este că în ceea ce privește compunerea completurilor de judecată, acestea se stabilesc de către colegiile de conducere ale instanțelor judecătorești, date fiind dispozițiile art. 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată de către reclamant, 19 ianuarie 2016, potrivit cu care "(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești. (2) Completul de judecată este prezidat, prin rotație, de unul dintre membrii acestuia."

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată de către reclamant, "(1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței. (…)

(4) În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial.

(5) În cazul în care după soluționarea incidentelor procedurale conform alin. (4), se constată incompatibilitatea unuia sau unora dintre membrii completului de judecată, întregirea completului se realizează prin participarea judecătorului sau judecătorilor înscriși în lista de permanență după judecătorul sau judecătorii care au participat la soluționarea incidentului procedural.

(6) Planificarea de permanență se întocmește de președintele instanței sau, după caz, de președintele secției, cu aprobarea colegiului de conducere, ținându-se cont de completele de judecată din care face parte judecătorul, având prioritate asigurarea timpului necesar studierii dosarelor.

(7) Planificarea de permanență se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluționează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanență din ziua în care acestea au fost invocate."

Se observă că recurentul, în invocarea criticii privind compunerea completului de judecată, pleacă de la premisa că stabilirea completurilor de judecată se face numai prin lege, considerând că nu poate fi lăsată la aprecierea unui organ administrativ o asemenea competență, raportat la dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 7/2019, potrivit cu care colegiul de conducere nu poate adopta regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.

În același sens, se reține că aceste aspecte privind competența colegiilor de conducere ale curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată au făcut obiectul controlului de constituționalitate, soluționat prin Decizia nr. 71/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (3), ale art. 29 alin. (1) lit. a) teza întâi, ale art. 31 alin. (1) lit. c) și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În cuprinsul acestei decizii, s-au reținut următoarele:

"34.(…) Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, se constată că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.

Prin urmare, în raport cu cele prezentate, contrar argumentelor recurentului, compunerea completului de judecată care a soluționat cererea de recuzare a doamnei judecător B. a fost legală, dispusă în conformitate cu dispozițiile legale evocate.

În ceea ce privește critica prin care se susține că doamna judecător B. a fost repartizată cu încălcarea legii, recurentul fiind nemulțumit de soluțiile pronunțate de aceasta în alte dosare, considerând că a încălcat dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6), art. 15, art. 16, art. 222, art. 232, art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., se reține că, în prezenta cale de atac, nu pot fi supuse controlului judiciar soluțiile pronunțate în alte dosare, iar criticile relative la repartizarea doamnei judecător B. în soluționarea recursului declarat în dosarul nr. x/2019 sunt nefondate.

Potrivit art. 199 C. proc. civ., aplicabil și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., "(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.

(2) După înregistrare, cererea și înscrisurile care o însoțesc, la care sunt atașate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanță, se predau președintelui instanței sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 108 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17 decembrie 2015, "(1) Dosarele având ca obiect cererile de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare, se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în vederea repartizării pe complete.

(2) Dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise, de îndată, completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată. În funcție de numărul și de complexitatea cauzelor, colegiul de conducere poate stabili un alt termen pentru verificarea cererilor de chemare în judecată."

Analizând actele dosarului, se observă, din fișa Ecris a cauzei, că dosarul a fost repartizat în data de 10 august 2020 completului CR1, din compunerea căruia a făcut parte și doamna judecător B., prin urmare, repartizarea dosarului s-a făcut cu respectarea textelor legale antereferite.

Procedând în continuare la analiza motivelor de recurs, se constată că nefondată este și critica ce a vizat faptul că recurentul nu a avut cunoștință despre termenul de soluționare a cererii de recuzare, fiind împiedicat să motiveze cererea de recuzare și să o timbreze, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Legat de procedura de soluționare a cererii de recuzare, art. 51 alin. (1) C. proc. civ. arată că instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar; în aceleași condiții, instanța le va asculta pe părți.

În raport cu aceste dispoziții legale, se reține că de vreme ce judecata abținerii și recuzării se face de îndată, fără prezența părților, înseamnă că acestea nu se citează, fiind opțiunea judecătorului ca aceste incidente procedurale să fie judecate fără a implica o procedură contradictorie, reprezentând unul dintre cazurile derogatorii de la principiul contradictorialității procesului civil.

Referitor la pretinsa necomunicare a obligației de timbrare a cererii de recuzare, se constată că instanța a analizat cererea de recuzare din perspectiva condițiilor de admisibilitate a cererii de recuzare, observând că aceasta nu vizează niciunul din motivele prevăzute de art. 41 și 42 C. proc. civ., iar invocarea de către petent a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 Cod procedură a fost una formală, fiind invocate motive generice, fiind astfel analizată cauza petentului (cererea de recuzare) pe fondul acesteia (din perspectiva condițiilor de admisibilitate), iar nu prin prisma netimbrării acesteia, nefiind încălcat astfel dreptul petentului la un proces echitabil, din moment ce instanța a analizat cererea acestuia.

De altfel, se reține că potrivit art. 10 C. proc. civ., recurentul avea obligația să contribuie la desfășurarea procesului fără întârziere și să urmărească finalizarea acestuia, sens în care se reține că susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu îl exonerează de răspundere pe recurent, care avea obligația să se conformeze măsurilor dispuse de instanță, să depună taxa judiciară de timbru aferentă soluționării cererii de recuzare și să motiveze, de îndată, cererea de recuzare. Oricum, Înalta Curte constată că, în speță, cererea de recuzare a fost analizată și din perspectiva prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., astfel că și sub acest aspect, criticile din recurs sunt nefondate.

Pentru toate considerentele expuse, reținând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurent, încheierea atacată fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în baza art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2023.