ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 486/2022

Obiectul cauzei La 23 iulie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost înregistrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care, în baza art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de acesta, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K.. Prin cererea înregistrată la 2 august 2020 în dosarul menționat, recurentul A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător L..

Hotărârea Curții de Apel București Prin decizia nr. 409R din 28 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 46 și art. 47 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător L.. A respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a III a civilă în dosarul nr. x/2018.

Recursul Împotriva deciziei nr. 409R din 28 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, recurentul A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor dreptului penal, arătând că a invocat, anterior, toate articolele incriminatoare și a cerut ascultarea înregistrărilor din timpul procesului desfășurat la Tribunalului București. A susținut că a invocat dispozițiile art. 13 din Constituție și dispozițiile legale privind alegerea președintelui, precizând că a depus înscrisuri de la Curtea Constituțională și a solicitat declararea, ca fiind ilegală, a alegerilor.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 iulie 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția completului, de primire a dosarului din 23 iulie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, recurentului i s-a pus în vedere că are obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate. 5. Procedura de filtru Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. s-a reținut că recurentul nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea recursului, sub sancțiunea anulării acestuia, ca netimbrat, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu vizează soluția dată asupra cererii de recuzare și a recursului formulat împotriva încheierii din 2 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018. Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar. Prin rezoluția din 20 ianuarie 2022, s-a stabilit termen în camera de consiliu, pentru soluționarea recursului conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., față de aspectele reținute în cuprinsul raportului de admisibilitate a acestuia. La acest termen de judecată, Înalta Curte, examinând cu prioritate îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 486 C. proc. civ., condiții prevăzute sub sancțiunea nulității prin alin. (3) al aceluiași articol și constatând că taxa judiciară de timbru datorată în recurs de către recurent nu a fost achitată, a invocat din oficiu excepția de netimbrare a căii extraordinare de atac și a rămas în pronunțare asupra acesteia, conform art. 248 alin. (1) și (2) din cod. 6. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON". Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În cauză, prin rezoluția din 23 iulie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus încunoștințarea, prin adresă, a recurentului A. despre faptul că datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată. Adresa emisă în acest sens la 26 iulie 2021 a fost comunicată recurentului la 29 iulie 2021, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs. Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ. Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a constatat că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluția din 23 iulie 2020. Raportul a fost comunicat recurentului la 4 ianuarie 2022, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs, acesta semnând de primire. La 5 ianuarie 2022, recurentul a formulat, în scris, un punct de vedere la raport, iar la 2 martie 2022, a depus concluzii scrise prin care a reiterat aspectele menționate în cererea de recurs. Recurentul nu a anexat la aceste acte procedurale îndeplinite dovada achitării taxei judiciare de timbru. Totodată, acesta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din același act normativ, deși, astfel cum s-a arătat, instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de această parte împotriva deciziei nr. 409 din 28 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.