ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1088/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 12 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pârâta H. S.A., solicitând constatarea nulității hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor H. S.A. adoptate în data de 26 aprilie 2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 63, 101, 120 din Legea nr. 31/1990 și art. 119 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 25 din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., a fost constatată nulitatea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor H. S.A. adoptată la 26 aprilie 2016 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta H. S.A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

În etapa procedurală a apelului au fost soluționate mai multe incidente procedurale, astfel:

Prin decizia civilă nr. 2121A din 29 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea unei probleme de drept.

A fost admis apelul declarat de pârâta H. S.A. împotriva sentinței civile nr. 25 din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, fiind schimbată, în tot, sentința civilă apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierilor de ședință din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 și 29 octombrie 2018 au declarat recurs reclamanții A., B., D., E., F. și G., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză după data recuzărilor, inclusiv casarea deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Intimata-pârâtă H. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului promovat împotriva încheierii din 8 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a admis declarația de abținere.

Recurenții-reclamanți reclamanții A., B., D., E., F. și G. au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei H. S.A., prin care au solicitat respingerea argumentelor invocate de intimată, fiind reluate susținerile dezvoltate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ.

De asemenea, reclamanții A., B., D., E., F. și G. au declarat recurs și împotriva deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac și casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, s-a susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 101, 120 și 123 din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă H. S.A. a depus la dosar întâmpinare cu privire la acest recurs, invocând excepția inadmisibilității, în raport cu dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ., întrucât decizia pronunțată de instanța de apel nu este supusă recursului, precum și excepția nulității recursului.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ. s-a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenții-reclamanți, prin răspunsul la întâmpinare, au solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Recurenții-reclamanți A., B., D., E., F. și G. au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 31/1990 privind societățile, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (2) din Constituție.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, recurenții-reclamanți conformându-se în acest sens.

Prin încheierea din 31 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, invocată de reclamanții A., B., D., E., F. și G., în dosarul nr. x/2016.

Totodată, prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei privind admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate de reclamanții A., B., D., E., F. și G. împotriva încheierilor de ședință din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 și 29 octombrie 2018 și împotriva deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Au fost prorogate discutarea excepțiilor inadmisibilității și nulității recursului, invocate de intimata-pârâtă H. S.A. prin întâmpinare.

Prin decizia nr. 834 din 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea Constituțională a României s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de A., K., D., E., F. și G., constatându-se că prevederile art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În cauză, s-a stabilit termen la 10 mai 2022 pentru repunerea cauzei pe rol și analizarea admisibilității în principiu a recursurilor.

Instanța supremă, constatând că nu mai subzistă motivul pentru care a fost dispusă suspendarea judecării recursurilor, va repune cauza pe rol.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căilor extraordinare de atac declarate de reclamanți împotriva încheierii de ședință din 8 octombrie 2018 privind cererea de abținere și a deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, urmează să respingă aceste recursuri ca inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Analizând recursul declarat de reclamanți împotriva încheierii din 8 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a admis declarația de abținere a doamnei judecător J., Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac".

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, Înalta Curte constată că recursul promovat împotriva încheierii prin care s-a admis declarația de abținere este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte constată că acesta a fost promovat împotriva unei hotărâri definitive, recursul fiind astfel inadmisibil pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. are ca obiect anularea hotărârii AGA și se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, iar potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 "hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului".

Potrivit dispozițiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile C. civ. și ale C. proc. civ.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanța de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În raport cu normele evocate, rezultă că este inadmisibil recursul declarat de reclamanții A., B., D., E., F. și G. împotriva deciziei civile nr. 2121 din 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a soluționat apelul declarat împotriva unei sentințe într-un litigiu ce a avut ca obiect anularea hotărârii AGA, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului unicității căii de atac consacrat de art. 460 din același cod.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 132 din Legea nr. 31/1990 și art. 53 alin. (2) din C. proc. civ. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamanții A., B., D., E., F. și G. împotriva încheierii de ședință din 8 octombrie 2018 privind cererea de abținere și a deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În ceea ce privește calea extraordinară de atac promovată de reclamanți împotriva încheierilor de ședință din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 având ca obiect cererea de recuzare și 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte constată că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, motiv pentru care reține că acest recurs nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte va admite în principiu recursul declarat de reclamanții A., B., D., E., F. și G. împotriva încheierilor de ședință din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 având ca obiect cererea de recuzare și 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și va stabili termen în vederea judecării căii extraordinare de atac, pentru când se vor cita părțile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamanții A., B., D., E., F. și G. împotriva încheierii de ședință din 8 octombrie 2018 privind cererea de abținere și a deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Admite în principiu recursul declarat de reclamanți împotriva încheierilor de ședință din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 având ca obiect cererea de recuzare și 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Stabilește termen de judecată la data de 14 iunie 2022, ora 11, cu citarea părților.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.