ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2529/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3413/29.09.2017 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, ca neîntemeiată. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. în contradictoriu cu pârâta H. S.A, ca atare, a fost constatată nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor H. S.A. adoptate la data de 21.03.2017, cu privire la punctele 1, 3 – 9 și a fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 2.000 de RON și către reclamantul A. a sumei de 1.190 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta H. S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile cu consecința, în principal, a admiterii excepției lipsei de interes și, în subsidiar, a respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F. și G. au formulat apel incident împotriva sentinței civile nr. 3413/29.09.2017 pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, prin care au solicitat admiterea acestuia și schimbarea în parte a considerentelor sentinței apelate, în sensul înlocuirii considerentelor privind respingerea motivelor de nulitate invocate prin cererea introductivă cu considerentele instanței de apel asupra acestor motive, cu consecința menținerii soluției de admitere a cererii de chemare în judecată privind constatarea nulității hotărârii AGA din 21.03.2017.

La data de 17.01.2019, a fost depusă de I. S.R.L. cerere de intervenție accesorie, prin care s-a solicitat să se dispună admiterea în principiu a acesteia și admiterea apelului formulat de către apelanta-pârâtă H. S.A. și, pe cale de consecință, desființarea sentinței civile nr. 3413/29.09.2017 pronunțate în cadrul dosarului nr. x/2017, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de apelanții-reclamanți A. și B..

Prin decizia civilă nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E., F. și G., ca neîntemeiată.

A fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă H. S.A împotriva sentinței civile nr. 3413/29.09.2017 pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F., și G. și toți intimații-reclamanți. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. A fost calificată excepția lipsei de interes în formularea apelului incident, invocată de intimata-pârâtă H. S.A., ca fiind excepția inadmisibilității formulării apelului incident și a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost respins apelul incident formulat de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu intimata-pârâtă H. S.A., ca nefondat.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei-pârâte H. S.A., formulată de intervenienta accesorie I. S.R.L. A fost respinsă cererea apelanților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 30.01.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a formulat recurs reclamantul A. arătând că cererea de recuzare a fost greșit respinsă având în vedere că domnul judecător J., împotriva căruia a fost formulată cererea de recuzare, și-a spus anterior părerea cu privire la chestiunea litigioasă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă au formulat recurs reclamanții A. și B..

Recurenții susțin că hotărârea atacată este nelegală, fiind rezultatul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material respectiv art. 101, art. 120 și art. 123 din Legea nr. 31/1990, deoarece instanța a analizat cu prioritate condiția formală prevăzută de art. 123 din Legea nr. 31/1990 stabilind legalitatea sub aspect substanțial a hotărârii AGA prin raportare la dispozițiile art. 123, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurenților, în raport de situația concretă dedusă judecății și motivul de nulitate absolută invocat în cauză, se impunea verificarea cu prioritatea legalității hotărârii AGA din 12.03.2017 prin raportare la art. 101 și art. 120 din Legea nr. 31/1990, iar nu în baza criteriului formal impus de art. 123 alin. (3) din aceeași lege, luând în considerare că evidențele registrului acționarilor nu reflectă structura reală a acționariatului societății.

O altă critică este formulată din perspectiva art. 488 pct. 7 C. proc. civ. și vizează încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 172 F/2011și a sentinței civile nr. 6875/7.12.2015.

Recurenții au invocat și încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 117 alin. (6), art. 129 alin. (7), art. 117

1,

art. 177, art. 122

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 220 C. proc. civ.

A fost invocată și încălcarea art. 430 alin. (2), art. 431 alin. (2)

C. proc. civ. (încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 6887/8.12.2015 și a sentinței nr. 6493/18.11.2015) motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

În drept, recursurile au fost motivate pe dispozițiile art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs împotriva încheierii din 30.01.2019 a fost comunicată intimaților la 21 ianuarie 2020, iar cererea de recurs împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 a fost comunicată la 23 martie 2020.

Intimata H. a depus întâmpinare la recursul împotriva încheierii din 30.01.2019 prin care a solicitat respingerea ca nefondat.

La data de 4.05.2020 intimata a depus întâmpinare și la recursul împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin care a invocat excepția inadmisibilității în raport de art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 și excepția nulității în raport de art. 489 alin. (2) și 486 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 7 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2020, recurenții-reclamanți A. și B. au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.

Prin încheierea din 30 iulie 2020, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă și a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., D., E., G., F., intimata-pârâtă H. S.A. și intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L., în temeiul art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate.

Prin încheierea din aceiași dată, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 formulată de reclamanți.

La 18 februarie 2022, recurenții au solicitat repunerea pe rol a cauzei.

Prin referatul din 21 februarie 2022, Înalta Curte a acordat termen la 7 aprilie 2022 pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei și admisibilitatea recursurilor.

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, Înalta Curte a acordat termen la 9 iunie 2022, pentru soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 24.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a admis cererea de reexaminare și a constatat că petenții B. și A. nu datorează taxa judiciară de timbru pentru cererea de repunere pe rol a cauzei.

Curtea Constituțională, prin adresa din 2 mai 2022 a înaintat instanței o copie a deciziei nr. 834 din 9 decembrie 2021, prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 formulată de reclamanți, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiate.

Prin încheierea pronunțată la 9 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă. A admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., D., E., G., F. și F., intimata-pârâtă H. S.A. și intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L. și a acordat termen la data de 13 octombrie 2022.

Referitor la inadmisibilitatea recursului reclamanților declarat împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, s-au reținut următoarele argumente:

Litigiul vizează constatarea nulității absolute a hotărârii AGA a acționarilor H. S.A. adoptată la 21 martie 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, astfel cum acestea au fost modificate prin punctul 10 din Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013 hotărârea privind anularea unei hotărâri AGA este supusă numai apelului.

În raport cu dispozițiile evocate, Înalta Curte constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit acestui principiu, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În consecință, întrucât legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru litigiile având ca obiect anularea hotărârilor AGA, recursul declarat împotriva deciziei nr. 494/2019 din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, este inadmisibil.

În cadrul dezbaterilor de la termenul din 24 noiembrie 2022, recurenții-reclamanți B. și A. au depus la dosarul cauzei o declarație autentificată în fața notarului public, prin care se arată că aceștia renunță la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, achiesează la această încheiere și renunță la dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii prin care se va lua act de renunțare la judecata recursului. De asemenea, se renunță la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în legătură cu prezenta cauză.

Totodată, se arată că declarația este semnată și de reprezentantul intimatei-pârâte H. S.A..

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurenți, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Prin cererea depusă la data de 24 noiembrie 2022, recurenții-reclamanți B. și A. au solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, conform art. 406 C. proc. civ., sens în care au anexat cererii declarația notarială de renunțare, autentificată sub nr. x din 27 octombrie 2022 de Notar Public K. din cadrul L..

Totodată, se reține că intimata-pârâtă H. S.A. a fost de acord cu cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenți, solicitând în acest sens să se ia act de cererea evocată.

Înalta Curte, constată că, deși recurenta-reclamantă B. este prevăzută în declarația notarială de renunțare la judecată recursului împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, aceasta nu are calitatea de recurent împotriva acestei încheieri.

Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act volițional, de care instanța urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) din același Cod, achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul A., împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Față de considerentele reținute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., D., E., G., F., intimata-pârâtă H. S.A. și intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L. Totodată, va lua act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțate de aceiași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., D., E., G., F., intimata-pârâtă H. S.A. și intimata-intervenientă în numele altei persoane I. S.R.L.

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 pronunțate de aceiași instanță de apel.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 494/2019 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Definitivă în ceea ce privește renunțarea la judecata recursului privind încheierea din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2022.