ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 444/2022

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 15 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. S.A., constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor D. S.A. adoptate în data de 29.03.2019, respectiv, punctele 1, 2, 3, 4-10.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 3149 din 30 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A.

A constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor D. S.A. din data de 29 martie 2019, respectiv punctele 1, 2, 4 - 10. A obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 3.695 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. A obligat pârâta să plătească reclamantei B. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâta D. S.A., solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Prin încheierea din 02 decembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în favoarea apelantei-pârâte D. S.A., formulată de intervenienta E. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 584/A din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă D. S.A, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C. și cu intervenienta E. S.R.L.

A fost schimbată sentința apelată în sensul că:

A fost respinsă acțiunea în anulare ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea apelantei.

A fost respinsă cererea intimaților A. si B. referitoare la obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanții A., B. și C. au declarat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În drept, recurenții au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Totodată, recurenții au solicitat, prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2021, pe rolul Înaltei Curți, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 31/1990, în raport de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(2) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-pârâte la 08 decembrie 2021 .

Intimata-pârâtă D. S.A. a depus întâmpinare la 27 decembrie 2021, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) și 486 alin. (3) C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenților la 30 decembrie 2021 .

Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, la 03.01.2021, prin care au solicitat respingerea excepțiilor inadmisibilității și nulității recursului, precum și a argumentelor invocate de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Totodată, au arătat că au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, în raport de suprimarea căii de atac a recursului, care contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (2) din Constituție, excepție care a fost atașată cererii de recurs.

Recurenții au solicitat suspendarea judecării recursului până la pronunțarea Curții Constituționale asupra aspectelor sesizate.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă D. S.A., în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C. și cu intervenienta E. S.R.L. și a schimbat sentința apelată în sensul că: a respins acțiunea în anulare parțială a hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor D. S.A. adoptată la 29.03.2019.

Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței".

Conform art. 132 alin. (9) teza finală din Legea nr. 31/1990, "hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului".

Din analiza acestor texte de lege rezultă că hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect constatarea nulității absolute sau anularea hotărârilor adunării generale, în temeiul Legii nr. 31/1990, sunt supuse numai apelului.

De asemenea, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța supremă constată că acțiunea având ca obiect constatarea nulității hotărârilor adunării generale ordinare a acționarilor pârâtei din 29 martie 2019 este întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Cum art. 132 alin. (9) teza finală din Legea nr. 31/1990 prevede că hotărârea pronunțată în acțiunea în anulare a hotărârii adunării generale este supusă numai apelului, rezultă că decizia instanței de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013.

Fiind suprimată calea de atac a recursului în această materie, rezultă că decizia civilă nr. 584/A din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă are caracter definitiv de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Instanța supremă nu poate da curs solicitării recurenților privind aplicarea art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cât timp dispozițiile acestui articol garantează dreptul persoanei la o cale de atac eficientă, iar nu accesul la o cale de atac neprevăzută de lege, cum, în realitate, urmărește recurenta.

În raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și de soluția ce se va pronunța în cauză, nu se mai impune analizarea excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (9) teza finală din Legea nr. 31/1990 și art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți C., B. și A. împotriva deciziei civile nr. 584/A din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți C., B. și A. împotriva deciziei civile nr. 584/A din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 martie 2022.