ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1466/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 12.05.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pârâta H. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitate hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor H. S.A. din 26.04.2016. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 25/12.01.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea, a constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor H. S.A. din 26.04.2016 și a obligat pârâta să achite reclamantului A. suma de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 03.09.2018 A., B., D., E., F. și G. au formulat oral o cerere de recuzare a doamnei judecător I., membru al completului de judecată învestit cu soluționarea apelului. Cererea a fost motivată și întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., fiind depusă la dosar la 05.09.2018.

Prin încheierea din 17.09.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare.

Ulterior, la termenul din 01.10.2018 A., B., D., E., F. și G. au formulat oral cereri de recuzare a doamnelor judecător J. și I., membri ai completului de judecată; cererile motivate au fost depuse la dosar la 01.10.2018, respectiv 02.10.2018.

Prin încheierea din 08.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis declarația de abținere a doamnei judecător J. și a respins cererea de recuzare ca rămasă fără obiect.

Prin încheierea din 08.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător I..

La 29.10.2018 A., B., D., E., F. și G. au formulat o nouă cerere de recuzare a doamnei judecător I..

Prin încheierea din 29.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător I..

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2121A/29.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea unei probleme de drept, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva încheierilor din 17.09.2018, 08.10.2018, 29.10.2018 și a deciziei civile, reclamanții A., B., D., E., F. și G. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză după data formulării cererilor de recuzare, inclusiv casarea deciziei pronunțate în apel.

În memoriul de recurs vizând încheierile de ședință, au arătat că pârâta a învestit instanța cu o cerere de apel formulată împotriva sentinței tribunalului, prin care a fost constatată nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. a S.C. H. S.A. din 26.04.2016, context în care, în raport cu motivele de apel invocate, instanța avea obligația de a verifica dacă a fost sau nu reținută corect și legal autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 6493/18.11.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Recurenții au arătat că au formulat trei cereri de recuzare a doamnei judecător I., membru al completului învestit cu soluționarea apelului, motivate pe elemente diferite care au născut îndoieli cu privire la imparțialitate, în raport cu art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și că acestea nelegal au fost respinse, fiindu-le încălcate drepturile la apărare și la un proces echitabil.

În continuare, după prezentarea situației de fapt cu privire la incidentele procedurale ivite în fața instanței de apel și motivele care au stat la baza formulării lor, recurenții au dezvoltat următoarele argumente:

Invocând nelegalitatea încheierii din 17.09.2018, au redat două paragrafe reținute de instanță și au afirmat că a fost încălcat art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., întrucât doamna judecător recuzată, membru al completului de judecată învestit cu soluționarea apelului, a soluționat aceeași chestiune litigioasă în alte două cauze, în două modalități total opuse.

Potrivit recurenților, această modalitate fundamental diferită în care s-a procedat la soluționarea aceleiași chestiuni litigioase prin schimbarea în mod nejustificat și intempestiv a opiniei juridice, cu încălcarea totodată și a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6493/18.11.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, au reprezentat aspecte de natură a ridica serioase îndoieli cu privire la imparțialitatea la care judecătorul este obligat, potrivit dispozițiilor legale.

Totodată, nelegalitatea încheierii din 17.09.2018 este vădită, în contextul în care, deși la termenul din 01.10.2018 doamna judecător J. a arătat expres că nu înțelege să se abțină, ulterior, fără să fi intervenit vreun element nou, la 08.10.2018 a înțeles să formuleze declarația de abținere de la soluționarea apelului, cu motivarea că și-ar fi spus părerea în privința soluției în cauză.

Au mai relevat că, motivul de incompatibilitate pentru care doamna judecător J. s-a abținut este identic cu cel pe care l-au invocat când au recuzat-o pe doamna judecător I.. Or, această cerere a fost respinsă, în condițiile în care își spusese anterior părerea cu privire la soluționarea chestiunii litigioase din cauză.

În continuare, au arătat că instanța a apreciat că simpla temere a petenților cu privire la pronunțarea unei soluții, nu poate conduce la îndepărtarea magistratului de la soluționarea cauzei. Însă, această concluzie este contrară scopului edictat în art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., întrucât nu este vorba de "o simplă temere", de vreme ce toate împrejurările invocate, cu referire la faptul că anterior a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 822/2015 și modalitatea diferită de soluționare a aceleiași chestiuni litigioase în cele două dosare, au justificat pe deplin îndoielile cu privire la imparțialitatea acesteia și care au fost confirmate, prin decizia dată asupra apelului.

Invocând nelegalitatea încheierii din 08.10.2018, vizând dispoziția dată asupra declarației de abținere a doamnei judecător J., recurenții au afirmat că aceasta a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale și că este incidentă ipoteza de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub acest aspect au arătat că, neformularea declarației de abținere a doamnei judecător la termenul din 01.10.2018, când reclamanții au învederat completului faptul că și-a spus părerea asupra soluției din apel, și formularea cererii la 08.10.2018, a determinat componența completului de judecată care a soluționat apelul la data de 29.10.2018. De altfel, această declarație de abținere a fost formulată cu încălcarea art. 43 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la încheierea din 08.10.2018, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de recuzare a doamnei judecător I., au arătat că este nelegală și că a fost pronunțată cu încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Subliniind motivul care a determinat formularea celei de-a doua cereri, cel potrivit căruia doamna judecător nu a înțeles să se abțină de la judecarea cererii de recuzare a colegei sale de complet, recurenții au afirmat că, raportat la împrejurările concrete ale cauzei se poate constata că existau elemente întemeiate care să justifice îndoielile cu privire la imparțialitate, fiind previzibilă soluția.

Referitor la încheierea din 29.09.2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a aceleiași doamne judecător, au arătat că formularea celei de-a treia cereri a fost determinată de împrejurările intervenite ulterior soluționării primelor două cereri, cu referire la faptul că aceasta a soluționat și admis cererea de abținere de la judecata cauzei a colegei sale de complet, pentru motivul că și-a exprimat părerea cu privire la soluție. Or, acesta este și motivul de incompatibilitate pentru care reclamanții au recuzat-o pe doamna judecător I. la data de 03.09.2018.

În drept, au invocat ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

În memoriul de recurs vizând decizia civilă nr. 2121/2018, recurenții-reclamanți au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, instanței de apel.

În motivare, au susținut în esență că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 101, art. 120 și ale art. 123 din Legea nr. 31/1990 și cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 172F/2011 și sentințelor civile nr. 6875/07.12.2015, nr. 6493/2015 și nr. 6887/8.12.2015, reglementată de art. 430-431 C. proc. civ.

Totodată, au mai invocat încălcarea art. 1.254, coroborat cu art. 1.325 C. civ. și că decizia recurată este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 211 C. civ., art. 117 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 7 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009.

În drept, au invocat ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

La 13.03.2019 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii din 08.10.2018, prin care a fost soluționată declarația de abținere, cu motivarea că aceasta nu este supusă niciunei căi de atac și totodată, a solicitat respingerea recursului promovat împotriva celorlalte încheieri.

La 15.04.2019 recurenții-reclamanți au răspuns la întâmpinare.

La 19.08.2019 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2121/2018, invocând excepțiile inadmisibilității recursului, în raport cu art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., și a nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., pentru lipsa criticilor de nelegalitate ce pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 25.09.2019 recurenții-reclamanți au răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; recurenții-reclamanți au prezentat punctul de vedere.

Prin încheierile din 31.03.2020, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, formulată de recurenții-reclamanți și a suspendat judecata cauzei, până la soluționarea cererii.

Prin decizia nr. 1088/10.05.2022, Înalta Curte a repus cauza pe rol, a respins ca inadmisibile recursurile declarate împotriva încheierii din 08.10.2018, prin care a fost soluționată declarația de abținere și a deciziei civile nr. 2121/29.10.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă; a admis în principiu recursul declarat împotriva încheierilor din 17.09.2018, 08.10.2018 - în ce privește dispoziția dată asupra cererii de recuzare și din 29.10.2018 și a stabilit termen în ședință publică.

Examinând recursul declarat împotriva încheierilor din 17.09.2018, 08.10.2018, vizând soluționarea cererii de recuzare și din 29.10.2018, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă notează că, deși recurenții au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile acestora se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Criticile potrivit cărora instanța a respins cererile de recuzare, cu încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nu sunt întemeiate.

Recurenții au susținut că în mod nelegal curtea de apel le-a respins cererile de recuzare, prin încheierile din 17.09.2018, 08.10.2018 și din 29.10.2018, arătând că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea doamnei judecător recuzate în mai multe rânduri, exprimându-și astfel părerea anterior cu privire la soluția din prezentul litigiu, de vreme ce acesta s-a pronunțat în mod diferit în alte cauze similare și că a dezlegat aceleași chestiuni litigioase. Au mai arătat că același membru al completului recuzat nu a înțeles să formuleze declarație de abținere de la soluționarea cererii de recuzare a colegei sale de complet și că motivul care a stat la baza dispoziției de admitere a cererii de abținere este identic cu același motiv de incompatibilitate sesizat și de către recurenți în prima cerere de recuzare.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Înalta Curte notează că în favoarea judecătorului operează prezumția de imparțialitate, astfel că partea care invocă textul de lege sus-menționat trebuie să facă dovada contrară acesteia.

În cauză, curtea de apel a analizat elementele prezentate de petenți, însă acestea nu pot constitui împrejurări de natură să nască îndoieli justificate cu privire la imparțialitatea judecătorului recuzat.

Invocarea existenței unor alte două dosare, în care magistratul vizat a făcut parte din completurile de judecată care au soluționat apelurile declarate împotriva sentințelor pronunțate în cauzele având ca obiect acțiunile în anulare ale hotărârilor A.G.A. a S.C. H. S.A. din 28.04.2015 și din 28.11.2016, nu este natură a răsturna prezumția de imparțialitate. Aceasta întrucât între cele trei dosare - nr. x/2016, nr. y/2015 și nr. z/2016 - nu există identitate de obiect, ci doar parțial identitate de părți și cauză, iar analiza respectării condițiilor de formă și de fond ale adoptării hotărârilor se face în funcție de particularitățile și circumstanțele din fiecare dosar dedus judecății.

Nici modul în care magistratul vizat de cererile de recuzare a soluționat alte litigii, în care a dezlegat anumite chestiuni litigioase în ce privește registrul acționarilor S.C. H. S.A., nu este de natură a justifica obiectiv temerile recurenților cu privire la imparțialitatea judecătorului, deoarece fiecare cauză în parte este analizată în raport cu motivele invocate și probele administrate.

Totodată, aspectele legate de justificarea sau nu a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al unei chestiuni litigioase dezlegate într-o altă cauză ține de fondul soluționării apelului, iar nu de o pretinsă imparțialitate a judecătorului desemnat să judece respectiva cauză.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că "Simpla circumstanță ca un magistrat să se fi pronunțat deja în cadrul unui alt proces privindu-l pe același reclamant nu poate aduce, prin ea însăși, atingere imparțialității judecătorului (cauza Indra împotriva Slovaciei, 2005).

Așa fiind, nu se poate reține că judecătorul învestit cu soluționarea cauzei ar fi imparțial pentru că a judecat alte dosare similare.

Aspectele legate de presupusa lipsă de imparțialitate a magistratului vizat motivat de faptul că nu a înțeles să se abțină de la soluționarea cererii de recuzare a colegei sale de complet, în condițiile în care aceasta din urmă soluționase la rândul ei o cerere de recuzare a magistratului care urma să judece cererea, nu se circumscriu cazurilor de incompatibilitate absolută reglementate de art. 41 C. proc. civ. și nici celor de la art. 42 C. proc. civ., astfel că în mod just a fost respinsă cererea de recuzare, prin încheierea din 08.10.2018.

Înalta Curte notează că, soluționarea cererilor de recuzare se face de către un alt complet de judecată decât cel recuzat, în raport cu art. 50 alin. (1) C. proc. civ. în situația în care incidentul procedural se referă doar la o parte dintre membrii completului de judecată colegial, soluționarea acestuia se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, alături de magistratul nerecuzat, conform art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Așadar, participarea magistratului vizat la judecata cererii de recuzare și neformularea unei declarații de abținere în situația descrisă de recurenți, nu poate fi asimilată sferei cazurilor de incompatibilitate de la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nefiind identificate elemente de natură a prilejui îndoieli asupra imparțialității judecătorului.

Mai mult, apreciind că se impune declarația de abținere a judecătorului vizat și că aceasta nu a fost formulată, recurenții s-au prevalat de cererea de recuzare, fiindu-le respinsă.

De aceea, argumentele recurenților sub acest aspect nu pot fi primite.

Totodată, vor fi înlăturate și criticile aduse încheierii din 29.10.2018, prin care recurenții arată că motivul de incompatibilitate pentru care au recuzat magistratul vizat este identic cu cel invocat de un alt membru a completului și căruia i-a fost admisă cererea de abținere, pentru faptul că și-a exprimat părerea cu privire la soluția în cauză.

În subsecvența acestei critici, recurenții au afirmat că pentru identitate de raționament, cererea de recuzare a magistratului vizat pe care au formulat-o trebuia admisă, întrucât s-a aflat exact în aceiași situație, spunându-și părerea asupra chestiunii litigioase din cauză anterior, în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte notează că, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect acțiunea în anulare a hotărârii A.G.A. a S.C. H. S.A. din 28.11.2016, în timp ce litigiul în care au fost formulate incidentele procedurale vizează o altă hotărâre A.G.A. a aceleiași societăți, cea din 26.04.2016; aspectele expuse anterior sunt suficiente pentru a releva că soluționarea unor cauze similare nu prezumă lipsa de imparțialitate a judecătorului vizat, în absența altor elemente care să dovedească contrariul.

Mai mult, prin reluarea argumentelor aduse împotriva încheierii din 17.09.2018, dublate de dispoziția de admitere a cererii de abținere a unui magistrat din completul de judecată colegial, recurenții nu au identificat care sunt acele elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului vizat. Aceasta, deoarece în timp ce recurenții impută magistratului vizat că și-a exprimat părerea într-o cauză similară, în cazul judecătorului care a făcut parte din completul colegial și căruia i-a fost admisă cererea de abținere, motivul a constat în faptul că acesta și-a exprimat părerea cu privire la un motiv de apel prin intermediul încheierii de soluționare a unei cereri de recuzare.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de recurenți nu justifică măsura casării încheierilor atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A., B., D., E., F. și G. împotriva încheierilor din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 și 29 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.