ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2730/2023

Circumstanțele cauzei Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă se află înregistrat dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 3284A/16.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. În data de 20 iunie 2022, intimatul B. a formulat cerere de recuzare a completului de recurs, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Încheierea de recuzare Prin încheierea din camera de consiliu din 28 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, respectiv completul învestit cu soluționarea incidentului procedural, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de intimatul B..

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei încheieri, intimatul-reclamant B. a declarat recurs. Prin cererea de recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare, admiterea cererii de recuzare și repartizarea dosarului unui alt complet de judecată, cu reluarea judecății de la momentul constatării lipsei imparțialității completului de judecată. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material și cu aplicarea greșită a legii, fiind nelegal raționamentul instanței reținut în justificarea soluției de respingere a cererii de recuzare. Astfel, în mod greșit, completul a reținut că recurentul ar fi nemulțumit de soluția dată excepției privind tardivitatea înscrierii în fals de la termenul din 4 aprilie 2022, iar, din analiza notelor scrise depuse la sfârșitul ședinței de judecată din 7 februarie 2022, trebuia să rețină că nu rezultă temeiul de drept și situația de fapt reținute de instanța recuzată în motivarea dată excepției anterior indicate. De asemenea, în mod greșit, s-a reținut că instanța învestită cu soluționarea excepției privind tardivitatea înscrierii în fals a pus în discuție chestiuni de fapt și de drept înaintea soluționării, sens în care nu se identifică fapte sau împrejurări, care să pună în discuție imparțialitatea judecătorilor recuzați, dispozițiile art. 479 din C. proc. civ. aplicându-se privitor la probe. Greșit s-a reținut că judecătorii cauzei nu devin incompatibili, dacă își exprimă părerea cu privire la soluția ce va fi dată cu ocazia analizării cererii de probatorii ori dezlegării de aspecte litigioase ale cauzei, fără a face distincția, dacă aceste chestiuni au fost puse în discuția părților. A mai arătat recurentul că este nemulțumit de soluționarea excepției privind tardivitatea înscrierii în fals de la termenul din 4 aprilie 2022, întrucât instanța nu a pus în discuția părților chestiuni de fapt cu privire la capacitatea fizică și psihică a defunctei C. sau chestiuni de drept cu privire la înscrierea în fals, iar prin soluționarea aceastei excepții, instanța a antamat fondul cauzei. Având în vedere antepronunțarea completului de judecată cu privire la problemele, pe care le avea defuncta și care îi afectau discernământul, aceasta fiind în imposibilitate de a formula cerere de înscriere în fals (aspecte care nu s-au dezbătut la termenul din 04.04.2022), coroborat cu soluționarea excepției nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de lege, care nu a fost pusă în dezbaterea părților, recurentul a considerat necesară formularea cererii de recuzare a completului de judecată, care și-a format deja o opinie, fiind încălcat principiul imparțialității. Recurentul a arătat că alte împrejurări și fapte care pun în discuție imparțialitatea judecătorilor recuzați sunt notele scrise depuse la sfârșitul sedinței din 7 februarie 2022 de către avocatul recurentului A., prin care s-a denunțat înscrierea în fals, care nu i-au fost comunicate de către instanță; de asemenea, instanța de recurs i-a comunicat recursul formulat de defuncta pârâtă C., fără a-i comunica în mod legal recursul formulat de moștenitorul acesteia, respectiv de A., pentru a putea formula apărări. Instanța a respins excepția nulității recursului și a reținut că va analiza recursul în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva art. 1669 C. civ., astfel cum reiese din încheierea din 7 februarie 2022, fără a ține cont că litigiul are caracter personal, iar acțiunea și căile de atac se formulează numai de către părțile din proces în nume personal. A mai arătat recurentul că instanța recuzată trebuia să stabilească care este termenul până la care se poate denunța înscrisul ca fiind fals și să analizeze dacă cererea a fost formulată în termen, iar nu să dea prevalență susținerilor recurentului a cărui cerere de recurs nu i-a fost comunicată.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a depus întâmpinare, în termenul legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. și excepția prematurității recursului, întrucât în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre pe fondul litigiului până la data declarării recursului împotriva încheirii prin care s-a respins cererea de recuzare. În susținerea excepției prematurității, intimatul a arătat că, potrivit art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ., încheierea, prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, iar nu de la comunicarea respectivei încheieri, litigiul fiind în continuare pe rolul curții de apel. La data de 30 decembrie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 49 alin. (2) din același cod, respectiv art. 49 alin. (2) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 53 alin. (1) din același cod. De asemenea, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 și următoarele din C. proc. civ., pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, prin care să lămurească dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 49 alin. (2) din același cod, respectiv art. 49 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 53 alin. (1) din același cod. În ceea ce privește excepțiile inadmisibilității și prematurității recursului, recurentul a solicitat să fie soluționate după sesizarea Curții Constituționale, respectiv după pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra unei chestiuni prealabile cu privire la chestiunea de drept invocată în cauză.

Procedura de filtru Prin încheierea din 15 iunie 2023, completul de filtru a admis în principiu recursul cu mențiunea că excepțiile prematurității și inadmisibilității recursului, invocate de intimat, vor fi discutate în sedință publică, cu citarea părților, în condiții de contradictorialitate și oralitate, urmând ca până la soluționarea excepțiilor invocate să fie prorogată soluționarea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și a cererii de suspendare până la soluționarea sesizării de către instanța supremă. Prin încheierea din 16 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de petentul B. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (2) și art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând excepția prematurității recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri". Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, care poate fi atacată doar odată cu hotărârea, prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea, prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii, prin care s-a respins cererea de recuzare, este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri. În speță, petentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a întregului complet de judecată învestit cu soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 3284A/16.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Din verificările efectuate în cauză, se constată că, la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv 27 octombrie 2022, cauza nu era încă soluționată, fiind pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și are în continuare termen de judecată la data de 15 ianuarie 2024, nefiind soluționată nici până în prezent. Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deși prevăzută de lege, nu este deschisă părților decât la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluționare a cauzei. Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului declarat împotriva încheierii, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a fost promovată anterior soluționării recursului, ce face obiect al dosarului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, în raport cu dispozițiile art. 53 din C. proc. civ., prezenta cale de atac apare, ca fiind prematur formulată. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca prematur, recursul formulat în cauză.