ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2673/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 29 iulie 2019, ulterior modificată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Sectorului 1 București - Administrația Domeniului Public și Administrația Străzilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 40.526,02 RON reprezentând contravaloarea reparației autovehiculului avariat.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4948 din 6 august 2020, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Domeniului Public Sector 1, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Străzilor, ca neîntemeiată, și a respins cererea de chemare în judecată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 2967A din 16 noiembrie 2021 Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția tardivității apelului, a respins apelul declarat de apelanta - reclamantă A. S.R.L., ca tardiv formulat, și a respins apelul declarat de apelanta - pârâtă Administrația Domeniului Public Sector 1, ca nefondat.

Încheierea de suspendare Prin încheierea din data de 19 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea recursului declarat de Administrația Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei de apel, a dispus suspendarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., față de lipsa părților.

Calea de atac declarată în cauză Împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs Administrația Domeniului Public Sector 1, invocând incidența dispozițiilor art. 483-488 din C. proc. civ. Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Apărări formulate Intimata Administrația Străzilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motive de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.,,(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele si prenumele, domiciliul sau reședința părții in favoarea căreia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si numele si prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplica si in cazul in care recurentul locuiește in străinătate; b) numele si prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea si sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se ataca; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții in cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) si c)-e), precum si cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică sau nelegală. Cererea de recurs trebuie astfel să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate vizând hotărârea pronunțată în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menționat, normă de ordine publică. În cauza pendinte, se constată că cererea de recurs nu cuprinde niciun motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și nici argumente care să permită încadrarea în aceste motive de recurs, nefiind invocat niciun aspect de nelegalitate a încheierii recurate. Cererea de recurs se rezumă la solicitarea de repunere a cauzei pe rol, pentru a se putea continua judecata. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, întrucât nu orice nemulțumire poate duce la casarea unei hotărâri. Fără să combată în vreun fel argumentele instanței de judecată, care a suspendat cauza în aplicarea art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit natura căii de atac a recursului. Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar cererea de recurs nu conține nicio critică, ci doar solicitarea de repunere a cauzei pe rol, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În consecință, reținând că recurenta nu a prezentat niciun argument ce poate fi încadrat în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din același act normativ.