Decizia nr. 644/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva deciziei nr. 348 a Curții de Apel București

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2023 la 17 ianuarie 2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Străzilor București la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 480.000 RON, cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1322/11.10.2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Străzilor București și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 90,00 RON, cu titlu de daune materiale, și suma de 30.000,00 RON, cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 348 A din 17 aprilie 2025, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs pârâta Administrația Străzilor București, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1.349, art. 1.357, art. 1.352 și art. 1.371 din C. civ., precum și prevederile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prin interpretarea greșită a situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză, întrucât a reținut răspunderea exclusivă a administratorului drumului, deși victima a contribuit în mod evident, prin propria conduită imprudentă și lipsa de experiență, la producerea prejudiciului.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. La termenul din 26 martie 2026, Înalta Curte rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare. 2. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept: Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc.

civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de către instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În cauză, se constată că, deși în memoriul de recurs s-a indicat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., totuși acesta a fost invocat în mod formal, astfel cum a învederat și intimatul-reclamant prin întâmpinare, din moment ce recurenta-pârâtă nu a dezvoltat argumente prin care să demonstreze că decizia recurată ar fi fost pronunțată în urma aplicării greșite a normelor de drept material.

Astfel, criticile invocate nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din moment ce recurenta-pârâtă se raportează, în mod formal, la dispozițiile art. 1.345 și urm. din C. civ., precum și la art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, fără a expune argumente punctuale de nelegalitate, urmărind, în realitate, schimbarea situației de fapt, stabilite definitiv de către instanța de apel.

În acest sens, recurenta-pârâtă, prezentând modalitatea proprie în care ar fi trebuit interpretat materialul probatoriu administrat, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru admiterea acțiunii în răspundere civilă delictuală și că s-ar fi reținut greșit răspunderea exclusivă a administratorului drumului, deși victima a contribuit, prin propria conduită imprudentă și lipsa de experiență, la producerea prejudiciului, fiind evident că toate aceste argumente aduc în discuție temeinicia deciziei recurate, iar nu legalitatea sa. În mod special, motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune enunțarea normei de drept material aplicabile cauzei, prezentarea interpretării pe care partea o consideră corectă și argumentarea discordanței acestei interpretări cu cea dată de instanța de apel, acest caz de casare nefiind incident atunci când se critică situația de fapt, prin raportare la modul de interpretare a probelor.

Prin urmare, indicarea formală a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanță, în condițiile în care recurenta-pârâtă invocă doar critici prin care urmărește ca instanța de recurs să reevalueze situația de fapt stabilită de către instanța de apel. Simpla expunere a unor texte de lege și prezentarea unor aspecte de fapt, fără a fi arătate argumentele de drept care să conducă la concluzia interpretării ori aplicării greșite a normelor legale, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat, în conformitate cu exigențele legale, astfel că devine aplicabilă sancțiunea nulității, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de pârâta Administrația Străzilor București împotriva deciziei civile nr. 348 A din 17 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă. Pronunțată astăzi, 26 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.