Decizia nr. 2598/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 182/2023 a Curții de Apel Iași

Obiectul cauzei Este reprezentat de recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 182 din 16 mai 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari prin Președinte B..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 182 din 16 mai 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol formulată de recurenta A.. A fost admisă excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu, fiind respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 02.07.2018 (prin care Tribunalul Iași a respins cererea de îndreptare eroare materială a deciziei civile nr. 2464/12.12. 2017 a Tribunalului Iași, formulată de apelanta A. și a obligat apelanta către intimată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată).

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta A.. Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurenta și-a exprimat, în esență, nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a cauzei sale, arătând că instanța a schimbat obiectul cererii deduse judecății, că întregul complet de judecată a fost incompatibil absolut, că a formulat cerere de abținere dar instanța a calificat-o eronat ca fiind recuzare și că actele întocmite de o instanță necompetentă sunt lovite de nulitate absolută, astfel că se impune desființarea tuturor actelor de executare și restituirea sumelor reținute. Mai arată că decizia Curții Constituționale este imprescriptibilă.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 12.12.2023.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. La data de 5.12.2023, recurenta a depus note scrise, olografe, în cadrul cărora a arătat că formulează cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional ce privește art. 132 alin. (3) C. proc. civ., însă conținutul acestei cereri este inform, neclar și incoerent. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 182 din 16 mai 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României republicată prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Prezenta cauză are ca obiect cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 182 din 16 mai 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins, ca inadmisibil, un alt recurs formulat de recurenta A. formulat împotriva unei încheieri de îndreptare eroare materială, decizia fiind definitivă. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, decizia recurată, fiind o hotărâre definitivă, nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât nu se încadrează în categoria de hotărâri prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situație în care Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 182 din 16 mai 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația de Proprietari prin Președinte B.. Referitor la cererea intitulată "de sesizare a Curții Constituționale" cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi examinată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." În cauză, petenta A. a înțeles să declare recurs împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibil, un alt recurs formulat împotriva unei încheieri de îndreptare eroare materială ce privea o hotărâre definitivă. Înalta Curte constată că, în cauză, calea de atac a recursului este soluționată din perspectiva inadmisibilității exercitării sale, ceea ce semnifică nelegala învestire a instanței cu calea de atac formulată de parte și nu permite examinarea altor aspecte, subsidiare, specifice unei eventuale judecăți în fond.