ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2570/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2570/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Prin cererea înregistrată la data 15.09.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamantul-pârât A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B.:
1.- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2008 de către C., încheiat între autorul reclamantului, D., în calitate de vânzător și pârâta-reclamantă B., în calitate de cumpărătoare, prin care D., în prezent decedat, a vândut pârâtei-reclamante B. nuda proprietate asupra apartamentului nr. x, situat în București, b-dul. x nr. 22, compus din doua camere de locuit, balcon și dependințe (vestibul, bucătărie, cămară, baie), în suprafață utilă de 48,69 mp și balcon în suprafață de 6,75 mp, în suprafață totală de 55,44 mp, împreună cu cota indiviză aferentă din părțile și dependințele comune ale imobilului, precum și cota indiviză de teren aferent locuinței în suprafață de 6,06 mp situat sub construcție, care a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției și care urmează regimul juridic prevăzut de Legea nr. 18/1991, vânzătorul rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra întregului apartament;
2.- să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. x/21.11.2006 de către C. prin care testatorul D. a testat în favoarea pârâtei-reclamante B. cu privire la apartamentul nr. x, situat în București, b-dul. x nr. 22, compus din două camere de locuit, balcon și dependințe;
3.- să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentului nr. x, situat în București, b-dul. x nr. 22, compus din două camere de locuit, balcon și dependințe, în calitate de moștenitor testamentar al defunctului D., legatar cu titlu particular cu privire la imobilul în cauză, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 54/05.08.2014, emis de E.;
4.- evacuarea pârâtei-reclamante din apartamentul nr. x, situat în București, b-dul. x nr. 22, sector 1;
5.- obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 18.525 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință asupra apartamentului nr. x, situat în București, b-dul. x nr. 22, calculată de la data decesului numitului D., respectiv 17.03.2014 și până la data de 15.10.2014 (600 de euro pe lună x 7 luni=4.200 euro la un curs euro/leu de 4,4109 la data formulării precizării, respectiv 15.10.2014), precum și obligarea în continuare a pârâtei-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosință asupra apartamentului nr. x, până la data predării efective a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 19853/14.11.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2014, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât, invocată de pârâta-reclamantă prin întâmpinare; s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantului-pârât în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2008 de către C., invocată de pârâta-reclamantă prin întâmpinare; s-a respins ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2008 de către C.; s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantului-pârât în ceea ce privește restul capetelor de cerere, invocată de pârâta-reclamantă prin întâmpinare; s-a respins restul capetelor din cererea principală formulată de reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., ca neîntemeiate; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B., în contradictoriu cu reclamantul-pârât A., ca rămasă fără obiect; a fost obligat reclamantul-pârât să achite paratei-reclamante cheltuieli de judecată în suma de 6.648 RON reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr. 3555/A/24.10.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins apelul, ca nefondat, și a obligat apelantul reclamant la plata către intimata pârâtă a sumei de 4493 RON cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr. 312/11.04.2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3555/A/24.10.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 1244A/07.07.2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins apelul formulat de apelantul-reclamant-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 19853/14.11.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 21.12.2020
Prin încheierea din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării recursului, iar prin încheierea din 5 aprilie 2022 a aceleiași instanțe s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 16.11.2021, formulată de recurentul-reclamant-pârât A..
Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021 și a încheierii din 5 aprilie 2022, ambele ale Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2014, a declarat recurs recurentul-reclamant-pârât A., indicând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Arată că încheierile atacate sunt nelegale, având în vedere că s-a depus cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare, prin e-mail, astfel că nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Susține recurentul astfel că fost încălcat dreptul său la un proces echitabil, dar și art. 22 C. proc. civ.
II. Soluția și considerentele instanței de recurs.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate - care se impun a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se tinde să se demonstreze aplicarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului.
În acest sens, se reține că, în cauză, prin încheierea din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța de recurs a suspendat judecarea pricinii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, deși legal citate, niciuna dintre părți nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
Această normă de procedură consacră unul dintre cazurile de suspendare voluntară a judecății, care rezultă din voința tacită a părților de a nu mai continua judecata, voință dedusă din împrejurarea că nici una dintre ele, deși legal citate, nu se prezintă la termenul de judecată. Însă, dacă se prezintă cel puțin una dintre părți, în temeiul art. 223 alin. (2) C. proc. civ., instanța va trece la judecată, aceasta neputând fi suspendată.
De asemenea, instanța este obligată să treacă la judecarea pricinii, chiar dacă părțile, legal citate, nu se prezintă, în cazul în care cel puțin una dintre ele a cerut judecarea în lipsă. Așadar, suspendarea voluntară a procesului nu operează dacă s-a solicitat în scris judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.
În speță, din verificările efectuate de instanța supremă cu privire la formularea și transmiterea unei cereri de amânare a cauzei la termenul când s-a pronunțat încheierea de suspendare a judecății, se constată că la dosarul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie nu este înregistrată această cerere, pe care recurentul a depus-o la dosarul de recurs, alături de actele doveditoare ale transmiterii lor (imprimarea mesajului de poștă electronică, f.32-36).
Ca urmare a adresei transmise Curții de Apel București pentru a se comunica motivele pentru care cererea de amânare formulată de F., în numele recurentului, transmisă prin poșta electronică la data de 15 noiembrie 2021, ora 13:00, la registratura secției a III-a civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie, nu a fost înregistrată în dosarul electronic nr. x/2014, această instanță a comunicat că nu a identificat în evidențele electronice ale instanței mesajul în discuție, ci la acea dată figurează transmis prin poșta electronică doar un singur mesaj, de la apărătorul intimatei B., la ora 18:06.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, coroborate cu răspunsul Curții de Apel București, rezultă că la data de 15 noiembrie 2021, ora 13:00, recurentul a transmis cererea de amânare prin email către registratura secției a III-a civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie - adresa registraturaS3civCAB@just.ro - iar în " C. civ.:"-ul acestui email se află adresa apărătorului intimatei, x@x.com [" C. civ.:" este prescurtarea de la "carbon copy" (copie de informare) și înseamnă că orice persoană listată în câmpul C. civ.: al unui mesaj primește o copie a mesajului, la expedierea acestuia].
Nu se cunosc motivele ce au determinat neprimirea corespondenței electronice de către destinatar (instanța de apel), deși adresa înscrisă este corectă.
Împrejurarea trimiterii sale este însă confirmată atât de dovezile depuse în etapa recursului de către recurent, cât și de înscrisurile depuse la dosar de însăși intimată, care a arătat că a primit mesajul al cărui destinatar principal era Curtea de Apel București și care cuprindea cererea de amânare și dovada imposibilității medicale de prezentare a avocatului recurentului.
De altfel, după primirea acestui mesaj, la aceeași dată, 15 noiembrie 2021, la ora 18:06, avocat G., apărător al intimatei B., a transmis instanței de apel prin poștă electronică o cerere prin care arăta că este de acord cu cererea de amânare a cauzei formulată de partea adversă.
Or, formularea unei cereri de amânare, justificată cu acte medicale, cum este cazul în speță, constituie un indiciu clar că partea dorește continuarea judecății, însă este împiedicată să se prezinte la termen.
Corelativ, partea adversă și-a arătat acordul pentru amânarea cauzei cerută de recurent, printr-o cerere care se afla la dosarul de apel la data suspendării judecății.
În acest context și pentru a nu interpreta dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în mod excesiv de formalist, rezultă că, dacă există împrejurări pentru care părțile nu se pot prezenta la judecată și în acest context solicită instanței amânarea cauzei din aceste motive, chiar dacă nu se formulează lit. o) cerere de judecare a cauzei în lipsă, instanța este ținută a se pronunța cu precădere asupra cererii de amânare, numai în cazul respingerii acesteia putând fi ridicată problema absenței unei cereri de a se păși la judecată în absența părții.
De aceea, având în vedere că reglementarea art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se bazează pe o prezumție relativă de desistare voluntară de continuarea judecății, ce a fost răsturnată prin dovezile administrate - care includ conduita procesuală a ambelor părți din proces - cazul de suspendare facultativă în discuție nu era incident.
Chiar dacă instanței de apel nu îi este imputabilă această încălcare, în absența cererii de amânare și a înscrisurilor ce o însoțeau, în speță este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. și de vătămarea suferită de recurent prin suspendarea judecății în coordonatele în care manifestarea sa de voință în proces era contrară ipotezei avute în vedere de textul aplicat de instanța de apel.
Încheierea din data de 5 aprilie 2022 (prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor materiale pretins strecurate în încheierea de suspendare formulată de recurentul A.) va fi desființată față de caracterul său accesoriu raportat la încheierea ce va fi desființată prin casare pentru motivele anterior arătate, astfel încât va fi admis recursul și cu privire la încheierea de îndreptare a erorilor materiale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021 și a încheierii din 5 aprilie 2022, ambele ale Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2014, cu consecința casării încheierilor pronunțate și a trimiterii dosarului aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021 și a încheierii din 5 aprilie 2022, ambele ale Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..
Casează încheierile atacate și trimite cauza spre continuarea judecății la aceeași curte de apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2023.