ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2558/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea procedurii ordonanței președințiale, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 21.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea în mod exclusiv, de către reclamant, a autorității părintești asupra minorelor C. și D. și stabilirea domiciliului minorelor la domiciliul său din sat Lilieci, nr. 367, comuna Hemeius, județ Bacău - la familia E., unde minorele se și află la acest moment, pentru o perioadă provizorie, până la rămânerea definitivă a sentinței de drept comun.

Prin sentința civilă nr. 4473/28.09.2023, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Tecuci, în circumscripția căreia își au domiciliul/reședința persoanele ocrotite, în raport cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., reținând că locuința minorelor este stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat la domiciliul mamei, care se află în comuna Cosmești, județul Galați, astfel că minorele, în calitate de persoane ocrotite își au domiciliul stabilit la locuința mamei.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de modificare a domiciliului minorelor aparține judecătoriei în raza căreia a fost stabilit prin hotărâre judecătorească locuința copiilor.

Prin sentința civilă nr. 1996/02.11.2023, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bacău, reținând dispozițiile art. 114 C. proc. civ., precum și susținerilor părților, a apreciat că singurul aspect care interesează în stabilirea instanței competente cu soluționarea cauzei este cel legat de locuința efectivă a minorului la data sesizării instanței, aceasta fiind cea din comuna Hemeius, sat Lilieci, județ Bacău.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Tecuci a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa cauza este Judecătoria Tecuci.

În cauză, prin cererea de ordonanță președințială formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea în mod exclusiv, de către reclamant, a autorității părintești asupra minorelor C. și D. și stabilirea domiciliului minorelor la domiciliul său din sat Lilieci, nr. 367, comuna Hemeius, județ Bacău - la familia E., unde minorele se și află la acest moment, pentru o perioadă provizorie, până la rămânerea definitivă a sentinței de drept comun.

În drept au fost invocate prevederile art. 997 și următoarele C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 400 C. civ., "(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. (2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior. (3) În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa."

În enumerarea din art. 106 C. civ. a măsurilor de ocrotire se arată că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.

Conform art. 261 C. civ., intitulat "Îndatorirea părinților", plasat în Cartea a II-a, "Despre familie", părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori, iar, potrivit art. 265 din același act normativ, "Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".

Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă".

Coroborând aceste dispoziții legale, reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinței unui minor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie. Aceasta se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ.

În speță, instanțele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii de ordonanță președințială.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În situația de față, prin sentința civilă nr. 2243/05.11.2019 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2018 (filele x), urmare a desfacerii căsătoriei părților s-a dispus ca autoritatea părintească asupra celor doi copii să se exercite în comun, iar locuința acestora să fie stabilită alături de mama. Așa cum a rezultat din probele de la dosar, (înscrisurile depuse la dosar, răspunsul pârâtei la interogatoriul luat, din oficiu, de către instanță și referatele de anchetă psihosocială efectuate în cauză (filele x Jud. Brăila) locuința reclamantei (mamei) este în comuna Cosmești, sat Furnicenii Noi, județul Galați.

Prin urmare, locuința minorilor este stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, la domiciliul mamei, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tecuci, astfel că minorele, în calitate de persoane ocrotite își au domiciliul stabilit la domiciliul mamei.

Faptul că la data sesizării instanței, cei doi copii locuiesc, în fapt, alături de tată, pe raza localității Hemeiuș, județul Bacău nu poate semnifica schimbarea locuinței lor, în condițiile art. 497 C. civ., câtă vreme nu a existat un acord al mamei în acest sens și nici o încuviințare a vreunei instanțe de judecată.

În consecință, în speță, nu interesează adresa la care minorele locuiau în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care anterior domiciliul acestora a fost stabilit la mamă, potrivit art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinți implică și stabilirea locuinței copilului.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.