ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2270/2023

HOTĂRÂRE

22.11.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2270/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci în data de 14.06.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanței președințiale, să se dispună stabilirea provizorie a domiciliului minorului C. la domiciliul tatălui jud. Galați, până la soluționarea în mod definitiv a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2023, având ca obiect divorț și capetele accesorii acestuia.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 1381/2023 din 09.08.2023, Judecătoria Tecuci a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

A reținut instanța că reclamantul solicită, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a locuinței minorului C. la domiciliul său, jud. Galați, situație juridică guvernată de regulile din materia autorității părintești, respectiv dispozițiilor art. 106 C. civ., care atrag aplicabilitatea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Dat fiind faptul că, astfel cum rezultă din referatele de anchetă socială, în speță, la data introducerii acțiunii, persoana ocrotită, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul pricinii, locuia în mod statornic cu bunicii materni în mun. Pașcani, jud. Iași, a apreciat că revine competența de soluționare a cauzei în raza căreia se află acest domiciliu, respectiv Judecătoriei Pașcani.

A mai reținut și că declinarea competenței se impune și prin raportare la prevederile art. 998 C. proc. civ., dat fiind faptul că fondul dreptului ce face obiectul prezentei cauze nu este dat de divorțul cu privire la care reclamantul arată că a promovat acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2023, ci de legăturile personale ale tatălui cu minorul, fapt care nu atrage competența Judecătoriei Tecuci.

Prin sentința nr. 1064/2023 din 07.09.2023, Judecătoria Pașcani a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, în temeiul dispozițiilor art. 920 C. proc. civ., prevedere cu caracter de normă specială, atât în raport cu art. 114 C. proc. civ., cât și față de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., operează o prorogare de competență expresă în favoarea instanței competente să judece divorțul pentru cererile incidentale și accesorii privind minorii.

Drept urmare, cum pe rolul Judecătoriei Tecuci a fost înregistrată, sub nr. x/2023, cauza privind pe reclamantul A. și pârâta B., având ca obiect divorț, cu capetele de cerere aferente stabilirii situației legale a copilului, a apreciat că revine acesteia competența de soluționare și a cererii de ordonanță președințială, ce formează obiectul litigiului pendinte.

În dezvoltarea considerentelor sentinței, Judecătoria Pașcani a evocat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (deciziile nr. 534/25.02.2020 și nr. 1383/18.09.2019), care au stabilit caracterul de normă specială a prevederilor art. 920 C. proc. civ. în raport cu prevederile art. 114 alin. (1) din același cod.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de calificarea juridică distinctă a naturii acțiunii judiciare.

Astfel, Judecătoria Tecuci a a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că este competentă instanța în a cărei circumscripție locuiește persoana ocrotită, respectiv minorul C., precum și că soluția de declinare a competenței nu este influențată de prevederile art. 998 C. proc. civ., dat fiind faptul că fondul dreptului ce face obiectul prezentei cauze nu este dat de divorțul ce face obiectul dosarului nr. x/2023, ci de legăturile personale ale tatălui cu minorul.

Pe de altă parte, Judecătoria Pașcani, a apreciat că, potrivit art. 998 coroborat cu art. 920 C. proc. civ., o cerere precum cea dedusă judecății revine instanței competente să soluționeze fondul dreptului, respectiv acțiunea de divorț, în cazul de față, cerere care se află înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci.

În cauză, se constată că reclamantul A. a dedus, spre soluționare, Judecătoriei Tecuci, în data de 22.05.2023, o acțiune în divorț, în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele purtat anterior, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului, stabilirea locuinței minorului la reclamant, precum și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, dosar înregistrat sub nr. x/2023.

Ulterior, în data de 14.06.2023, reclamantul A. a formulat cererea de emitere a ordonanței președințiale ce face obiectul litigiului pendinte, prin care a solicitat ca, în mod provizoriu, să se stabilească locuința minorului la acesta, motivat de faptul că pârâta a luat minorul, fără consimțământul său, de la domiciliul lui, lăsându-l ulterior la bunica maternă, fără ca ulterior să se mai preocupe de minor.

Din raportul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de către autoritatea tutelară din cadrul primăriei municipiului Pașcani a rezultat că, la data întocmirii acestuia, minorul locuia cu bunicii materni, în Pașcani, str. x, jud. Iași.

De asemenea, prin raportul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de către autoritatea tutelară din cadrul primăriei comunei comunei Valea Mărului, jud. Galați s-a menționat că minorul se află la bunica maternă, în mun. Pașcani, precum și că reclamantul l-a crescut și îngrijit pe minor timp de 2 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), situație în care competența se stabilește în funcție de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Din coroborarea prevederilor art. 998 cu art. 915 alin. (1) C. proc. civ., evocate anterior, rezultă că instanța care poate dispune respectivele măsuri vremelnice, în timpul procesului, este instanța pe rolul căreia se află acțiunea de divorț, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra respectivei măsuri, întrucât este instanța care se pronunță și asupra unei cereri accesorii divorțului referitoare la stabilirea locuinței minorului.

Ca atare, cererile accesorii deduse judecății odată cu cererea de divorț reprezintă fondul dreptului solicitat a fi tranșat pe cale de ordonanță președințială, astfel încât stabilirea instanței competente se va face prin raportare la instanța învestită deopotrivă cu cererea de divorț și cu pretenția accesorie referitoare la stabilirea domiciliului minorului.

Prin urmare, dând eficiență acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport cu norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, rezultă că atât timp cât fondul, constând în măsurile referitoare la stabilirea domiciliului minorului, se află deja pendinte, ca cerere accesorie divorțului, pe rolul Judecătoriei Tecuci, revine acesteia și competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială având ca obiect luarea, în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, a măsurilor privitoare la minor, precum cea referitoare la stabilirea domiciliului acestuia, ca instanță învestită și cu soluționarea fondului acestei măsuri.

În consecință, dată fiind aplicarea prioritară a dispozițiilor art. 998 raportate la art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.