ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, secția civilă, la data de 16.11.2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda a solicitat desemnarea unui curator special pentru minorii A., B. și C. în dosarul numărul x/2020 Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 150 din C. civ., art. 58 alin. (2) C. proc. civ. și art. 92 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5186 din 29 noiembrie 2022 a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Turda, secția civilă și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, secția civilă.

În motivarea soluției s-a reținut că potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din C. civ., ori de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special.

Conform art. 229

1

alin. (1) din Legea nr. 71 din 2011:

"dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Având în vedere că minorii A., B. și C. își au domiciliul în localitatea Comănești, județul Bacău, aplicând prevederile art. 229

1

alin. (1) din Legea nr. 71 din 2011 la situația dedusă judecății, rezultă că jurisdicția teritorială exclusivă în soluționarea cererii privind desemnarea unui curator special, întemeiată pe prevederile art. 150 din C. civ., aparține Judecătoriei Moinești, în condițiile în care ne regăsim în ipoteza aplicabilității unei norme de competență teritorială absolută de la care nici părțile, nici instanța nu poate deroga.

2.2 Prin sentința civilă nr. 13 din 10 ianuarie 2023, Judecătoria Moinești a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Moinești a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluționării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența altei instanțe, cu excepția situațiilor în care competența de soluționare nu aparține organelor judiciare" și a deciziei nr. XXXVII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-au decis următoarele:

"dispozițiile art. 44 din C. proc. civ. se interpretează în sensul că revine instanței pe rolul căreia se află cauza competența de soluționare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special".

A apreciat că atât din textele de lege citate, cât și din dispozitivul deciziei Înaltei Curți reiese că instanța care soluționează ori urmează a soluționa cauza are competența de a numi un curator special.

În cazul de față este vorba despre un dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, astfel că, după trimiterea în judecată, acest dosar va fi soluționat de această instanță.

Deoarece Judecătoria Turda este competentă să soluționeze dosarul pe fond, are obligația de a soluționa și orice altă cerere în legătură cu acest dosar penal, chiar și înainte de a se dispune trimiterea în judecată, inclusiv numirea unui curator pentru a reprezenta interesele persoanelor vătămate minore.

De altfel, apreciază că este impropriu să se susțină că se impune desemnarea de către Judecătoria Moinești a unui curator din cadrul Baroului Bacău pentru reprezentarea minorilor în cadrul unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Turda atât timp cât această instanță soluționează cauza și are posibilitatea de a desemna reprezentantul copiilor din cadrul Baroului Cluj.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda privind desemnarea unui curator special pentru minorii A. (16 ani), C. (9 ani) și B. (2 ani) în vederea reprezentării intereselor acestora în dosarul penal x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda.

Se reține că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la instituția tutelei, reglementată de Titlul al III-lea al Cărții I din C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice".

În acord cu prevederile art. 107 alin. (1) C. civ., procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare "instanță de tutelă".

Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Conflictul ivit între cele două instanțe decurge din împrejurarea că numirea curatorului special urmează a se realiza într-o cauză penală aflată în faza de urmărire penală, astfel încât Judecătoria Turda a apreciat incident art. 114 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Moinești a considerat că revine instanței competente să soluționeze dosarul pe fond obligația de a soluționa și cererea privind desemnarea curatorului special, în acord cu dispozițiile art. 52 alin. (1) C. proc. pen..

Potrivit art. 52 C. proc. pen. (1) Instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluționării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența altei instanțe, cu excepția situațiilor în care competența de soluționare nu aparține organelor judiciare. (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune. (3) Hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii.

Înalta Curte constată că nu este incident art. 52 C. proc. pen. motivat de faptul că textul impune existența pe rolul instanței a unui proces penal în curs care ar atrage o prorogare legală de competență în materia chestiunii prealabile. Acest lucru rezultă și din interpretarea art. 52 alin. (3) C. proc. pen.. care reglementează autoritatea de lucru judecat în ipoteza soluționării anterioare de către instanța competentă a chestiunii care ar putea fi socotită drept prealabilă în fața instanței penale.

Chestiunile prealabile, în accepțiunea dispozițiilor art. 52 C. proc. pen.., constituie chestiuni sau probleme de natură extrapenală de a căror soluționare depinde rezolvarea fondului cauzei penale, în sensul rezolvării acțiunii penale prin pronunțarea uneia dintre soluțiile prevăzute în art. 396 C. proc. pen.. Fiind prevăzută ca o veritabilă excepție de la regula de competență materială aplicabilă chestiunii prealabile și operând, astfel, o prorogare legală de competență a instanței penale de a judeca în altă materie, apare ca fiind obligatorie constatarea unei legături de dependență între acea chestiune și rezolvarea fondului cauzei. În caz contrar, s-ar ajunge ca pe calea unei proceduri derogatorii, de excepție, să poată fi ocolite procedurile și regulile de competență prevăzute de lege pentru rezolvarea unor posibile litigii și să fie temporizată excesiv soluționarea unor procese penale a căror rezolvare nu depinde în mod esențial de chestiunea invocată.

Sintagma "rezolvarea fondului cauzei penale" sau "soluționarea litigiului pe fond în materie penală" a fost explicată în numeroase cauze din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale, statuându-se că aceasta înseamnă rezolvarea raportului juridic penal de conflict, respectiv soluționarea acțiunii penale prin pronunțarea uneia dintre soluțiile prevăzute în art. 396 C. proc. pen.

În cauza dedusă judecății, instanța civilă a fost învestită de Parchetul de le lângă Judecătoria Turda cu o cerere privind desemnarea unui curator special într-un dosar penal aflat în faza de urmărire penală, astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță.

Dispozițiile art. 52 C. proc. pen. reglementează o prorogare legală de competență în favoarea instanței penale în soluționarea unei chestiuni prealabile, însă în cauza dedusă judecății se constată că dosarul penal se află în faza de urmărire penală, neexistând o judecată penală în curs care să atragă prorogarea competenței instanței penale.

De altfel, în cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda a învestit, în mod corect, instanța civilă cu o cerere de numire curator special și nu instanța penală. În aceste condiții este aplicabilă norma generală reglementată de art. 150 C. civ. care face trimitere la art. 107 C. civ. coroborat cu art. 114 C. proc. civ., astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Moinești, instanță în circumscripția căreia domiciliază persoanele ocrotite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.