ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1381/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secția civilă, la data de 06 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta B., acțiune în tăgada paternității cu privire la minora C., arătând că, fiind încarcerat în penitenciar, nu a avut nicio relație cu pârâta și că aceasta locuiește împreună cu un bărbat, relație din care s-a născut minora.

Prin sentința civilă nr. 6993 din 18 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Brăila, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Brăila, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Turda.

În motivare, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", aceste dispoziții stabilind regula competenței teritoriale de ordine publică în materia filiației, care pot fi invocate și de instanță din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

Conchizând, instanța a precizat că, din verificările efectuate în DEPABD, reiese că minora C., locuiește împreună cu mama acesteia, respectiv cu pârâta B., în Municipiul Turda, str. x, jud. Cluj, sens în care Judecătoria Turda este instanța competentă să judece cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Turda, prin sentința civilă nr. 360/2021 din 16 martie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din cod, care stabilesc o competență teritorială alternativă, în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 din cod, mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 al aceluiași articol se stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Instanța a mai reținut că, în speță, pentru soluționarea cererii - tăgadă paternitate - nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competență alternativă, fiind incidente și prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Concluzionând, această instanță a apreciat că, având în vedere că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Brăila, în fața căreia nu a fost invocată de către pârât excepția necompetenței teritoriale a instanței în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., prima instanță sesizată, respectiv Judecătoria Brăila, este competentă să soluționeze cauza.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acțiunea în tăgada paternității formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care a învederat că nu poate fi tatăl minorei C., întrucât este încarcerat în Penitenciarul Brăila.

Conform dispozițiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumției de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acțiune.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie fiind și cererile denumite generic în C. civ. "acțiuni privind filiația", reglementate de dispozițiile art. 421-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternității.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât și art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competența instanței de tutelă și de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare; astfel, cererile privitoare la filiație, inclusiv cele privitoare la tăgada paternității, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiației, în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanța de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, respectiv acțiune în tăgada paternitățiie, nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci o competență teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În atare situație, devin incidente și prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, și dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se reține că pârâta B., deși a depus întâmpinare, la data de 18 iunie 2020, nu a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brăila.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, este incidentă o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârâtă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În acest context, cum pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, iar la prima zi de înfățișare la care a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat, Înalta Curte reține că o eventuală necompetență teritorială s-a acoperit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2021.