ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2539/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 29 septembrie 2021 și, ulterior, în urma declinării, la Tribunalul Arad la 1 februarie 2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că efectivul de animale (suine) din exploatația x, proprietatea reclamantului, sunt sănătoase, nefiind infectate cu Brucella suis (boala fiind Bruceloză porcină), cu cheltuieli de judecată. În drept, a invocat Ordinul nr. 145/2018 al ANSVSA și art. 35 din Regulamentul (CE) nr. 625/2017.

Sentința pronunțată de Tribunalul Arad Prin sentința civilă nr. 37 din 24 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad, având ca obiect acțiune în constatare, fără cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia civilă nr. 224 din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 37 din 24 februarie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamantul A., invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul susține, în esență, că astfel cum a arătat și în fața instanței de fond și a celei de apel, constatarea unei stări de fapt efectuată în temeiul art. 364 C. proc. civ. de către executorul judecătoresc nu poate fi realizată în speță. În continuare, recurentul reia istoricul cauzei și situația de fapt, preluând cele susținute prin cererea de chemare în judecată și apel, făcând referire doar la aspecte privind fondul cauzei, fără a face referiri concrete la inadmisibilitatea demersului judiciar, reținută de instanța de fond și confirmată de cea din apel.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și în subsidiar, a cerut respingerea recursului.

Procedura în fața Înaltei Curți Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 decembrie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 29 septembrie 2021, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., încadrarea criticilor din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 224 din 14 septembrie 2022, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 37 din 24 februarie 2022 pronunțate de Tribunalul Arad, reținând, în esență, că singura critică a hotărârii primei instanțe formulate de reclamant prin intermediul cererii de apel a fost aceea că procedura prevăzută de art. 364 C. proc. civ. nu este aplicabilă în speță, întrucât executorul judecătoresc nu poate să constate starea de sănătate a animalelor aflate în proprietatea reclamantului. Instanța de apel a reținut că, deși excede cadrului procesual astfel cum a fost stabilit de reclamant în virtutea principiului disponibilității, reglementat de art. 9 C. proc. civ., reclamantul se află în eroare în ceea ce privește atât procedura prevăzută de art. 364 C. proc. civ., cât mai ales cea prevăzută de art. 359 și următoarele C. proc. civ.. În realitate reclamantul tinde să se constate de către un expert în materie starea de sănătate a animalelor aflate în patrimoniul său. Or, raportat la această situație, dispozițiile art. 364 alin. (3) C. proc. civ. permit ca efectuarea constatării să se realizeze și cu concursul altei persoane. Mai mult decât atât, art. 359 alin. (1) C. proc. civ. reglementează în mod expres posibilitatea unei persoane de a obține de urgență părerea unui expert cu concursul instanței de judecată. Ca atare, constatând că prima instanță în mod corect a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea unei stări de fapt și, pe cale de consecință a respins acțiunea ca inadmisibilă, instanța de apel a reținut că susținerile reclamantului apelant cum că tribunalul a realizat o cercetare insuficientă a tuturor aspectelor deduse judecății nu pot fi primite în calea de atac a apelului, în contextul reglementat de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Cu alte cuvinte dacă o excepție de procedură sau de fond este admisă, cum este cazul în speță, nu se va mai realiza administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs. În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situației de fapt contestate de recurent, probele cerute și încuviințate în cursul procesului, aprecierea acestora realizată de instanța de apel și de instanța de fond, în sensul interpretării greșite a înscrisurilor de la dosarul cauzei, recurentul-reclamant susținând interpretarea greșită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs. Criticile astfel invocate constituie motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar în recurs. De asemenea, reclamantul a procedat la reproducerea criticilor invocate prin motivele de apel și a apărărilor formulate în fața primei instanțe, deși trebuia să dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele folosite de către instanța de apel în fundamentarea soluției pronunțate. În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele deciziei atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței de apel pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocate formal prin memoriul de recurs. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii atacate, prin raportare la motivele de casare prevăzute în mod expres și limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă și/sau reevaluarea situației de fapt. Or, în prezenta cauză, se constată că argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc fondul pretențiilor deduse judecății și nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Mai mult, recurentul nu argumentează în vreun fel nelegalitatea deciziei civile nr. 224 din 14 septembrie 2022, prin raportare la soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă și la considerentele care o susțin, limitându-se la a prezenta istoricul litigiului și exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a pretențiilor sale de către instanțele de fond. Memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise de nelegalitate a deciziei recurate, ci prezentarea unor aspecte care sunt străine de soluția și de considerentele instanței de apel, deși condiția esențială a motivării recursului implică determinarea greșelilor imputate instanței, în raport cu soluția pronunțată în privința cererii cu care a fost învestită, precum și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Această cerință nu este satisfăcută de conținutul cererii de recurs, atâta timp cât criticile formulate nu au legătură cu soluția și argumentația logico-juridică avută în vedere de către instanța de apel la pronunțarea deciziei civile atacate. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, pe calea căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulțumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În acest context, în ipoteza în care au fost invocate, prin memoriul de recurs, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în oricare dintre ipotezele descrise în cuprinsul acestui text legal, recurentul era dator să argumenteze rațiunea pentru care consideră că hotărârea atacată se impune a fi casată, în raport cu fiecare motiv de nelegalitate invocat și considerentele reținute de instanța de apel. Din lecturarea cererii de recurs, rezultă însă că recurentul-reclamant a invocat doar formal dispozițiile legale sus-menționate, fără a dezvolta critici care să vizeze raționamentul adoptat de instanța de apel, susținând pretinsa nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva interpretării greșite de către instanța de apel a situației de fapt, contestate de recurent, a probelor cerute și încuviințate în cursul procesului și a aprecierii acestora realizate de instanța de apel și de instanța de fond. Astfel, pe de o parte, simpla nemulțumire generică a reclamantului față de hotărârea recurată, sub aspectul unei pretinse nelegalități a hotărârii atacate din perspectiva interpretării greșite a probatoriului, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului, prin reluarea conținutului motivelor de apel și a celor invocate la fond, nu sunt suficiente pentru a se tinde la casarea hotărârii recurate. Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.