ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2523/2023

HOTĂRÂRE

06.12.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2523/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 28.10.2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 92/26.05.2022 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 313/09.03.2022, decizii pe care le consideră netemeinice și nelegale, solicitând să se admită contestația, să se dispună anularea deciziilor contestate, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 538/23.03.2023, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

A reținut instanța că prin Decizia nr. 313/09.03.2022, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligații bugetare accesorii reprezentând dobânzi, în cuantum de 22.300,13 RON, și penalități de întârziere în cuantum de 11.093,16 RON.

Dobânzile și penalitățile de întârziere au fost calculate pentru achitarea cu întârziere de către reclamantă a contribuției de 0,12 % datorată în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006, republicată și actualizată, și prevederile Ordinului nr. 79/2017 privind modalitatea de achitare și cuantumul contribuției datorate la bugetul Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C.

După cum se prevede în mod clar și expres la art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006, republicată și actualizată, această contribuție de 0,12% reprezintă un venit propriu al pârâtei, iar nu o creanță fiscală, pentru a fi incidente normele de competență în materie de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Raportat la aceste dispoziții legale rezultă că legiuitorul a limitat competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal în materie fiscală doar la soluționarea litigiilor de contencios administrativ fiscal care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Așadar, instanțele de contencios administrativ și fiscal nu judecă toate litigiile care au legătură cu orice creanță bugetară, indiferent de denumirea și proveniența sa și de raportul de drept material din care izvorăște creanța respectivă.

Legiuitorul a stabilit în mod expres și imperativ că intră în competența instanței de contencios fiscal doar litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actualizată.

În acest sens, se poate observa că și contestația la executare în materie fiscală privește tot impozite, taxe, contribuții și orice alte sume datorate bugetului general consolidat al statului, dar aceasta nu înseamnă că se judecă de instanța de contencios administrativ și fiscal.

Sumele pretinse prin Decizia nr. 313/09.03.2022 nu intră în categoria creanțelor fiscale, din moment ce noțiunile de creanță fiscală, creanță fiscală principală, creanță fiscală accesorie, contribuție socială, impozit, taxă, drepturi vamale nu pot avea altă semnificație decât cea atribuită de legiuitor la art. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Stabilirea accesoriilor aferente venitului propriu al pârâtei constând în contribuția de 0,12%, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, printr-un document intitulat "decizie", nu schimbă natura juridică a sumelor respective și nici a actului prin care au fost calculate, câtă vreme este vorba de venituri proprii ale pârâtei, iar nu de creanțe fiscale.

De subliniat că semnarea "deciziei" de către președintele A.N.R.S.C. nu poate să confere acesteia regimul juridic al actelor la care se referă art. 16 alin. (7) și (8) din Legea nr. 51/2006, republicată și actualizată.

Raportat la obiectul acțiunii deduse judecății și la natura juridică a sumelor respective, acțiunea formulată de reclamantă intră în categoria cererilor evaluabile în bani de competența judecătoriei, în speță Judecătoria Sector 3 București, ca instanță civilă în a cărei circumscripție teritorială este situat sediul social al pârâtei.

Prin sentința nr. 7475/06.09.2023, Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că reclamanta a contestat Decizia nr. 313/09.03.2022 prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații bugetare accesorii reprezentând dobânzi, în cuantum de 22.300,13 RON și penalități de întârziere în cuantum de 11.093,16 RON pentru achitarea cu întârziere a contribuției de 0,12 % datorată conform dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006 și Deciziei nr. 92/26.05.2022, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 313/09.03.2022, ambele fiind acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și ambele fiind semnate de președintele A.N.R.S.C.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006 ("Ordinele și deciziile președintelui A.N.R.S.C. pot fi atacate, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, la Curtea de Apel București") și cele ale art. 36 din O.G. nr. 6/2019 ("Împotriva actelor administrative fiscale emise potrivit prezentei ordonanțe se poate formula contestație potrivit art. 268-281 din Codul de procedură fiscală"), precum și caracterul absolut al normelor de competență materială, norme de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de contestarea, de către reclamanta A. S.A., a Deciziei nr. 313/09.03.2022, prin care au fost stabilite obligații bugetare accesorii reprezentând dobânzi, în cuantum de 22.300,13 RON și penalități de întârziere în cuantum de 11.093,16 RON pentru achitarea cu întârziere a contribuției de 0,12 % datorată conform dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/2006.

Totodată, este contestată și Decizia nr. 92/26.05.2022, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei nr. 313/09.03.2022, ambele decizii fiind emise de către pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice, prin președinte B..

Referitor la actele emise de către președintele A.N.R.S.C, dispozițiile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, legea serviciilor comunitare de utilități publice, prevăd că "Ordinele și deciziile președintelui A.N.R.S.C. pot fi atacate, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, la Curtea de Apel București".

Rezultă că dispozițiile legale anterior citate instituie un caz de competență materială și teritorială exclusivă, de ordine publică, în ce privește soluționarea contestațiilor formulate împotriva ordinelor și deciziilor președintelui A.N.R.S.C., competență aparținând secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.

În acest context, trimiterile pe care instanțele aflate în conflict le-au făcut la diverse dispoziții din Legea nr. 554/2004 pentru a justifica o competență sau alta sunt lipsite de relevanță, întrucât în cauză competența nu se stabilește potrivit actului normativ menționat, ci în acord cu dispozițiile legii speciale incidente, și anume art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, legea serviciilor comunitare de utilități publice, care sunt fără echivoc și statuează că exercitarea căilor de atac împotriva ordinelor și deciziilor președintelui A.N.R.S.C. este de competența secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.