ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2507/2023

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 14.09.2022 sub nr. x/2022, petentul Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca a solicitat, în baza dispozițiilor art. 608 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 595/28.03.2022 pronunțate de Comisia de Soluționare a Litigiilor a Federației Române de Handbal și a deciziei nr. 3/18.08.2022 pronunțate de Comisia de Apel a Federației Române de Handbal la data de 18.08.2022 în soluționarea dosarului nr. x/2022, cu rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel București și respingerea memoriului formulat de intimatul A..

Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin decizia nr. 157/F/16.11.2022, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de petentul Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 3/18.08.2022 a Comisiei de Apel din cadrul Federației Române de Handbal și a hotărârii nr. 595/28.03.2022 pronunțate de Comisia de Soluționare a Litigiilor din cadrul Federației Române de Handbal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petentul Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca.

Recurentul a arătat că instanța a aplicat greșit normele de drept material pe care a fost întemeiată acțiunea, respectiv art. 608 lit. d) și f) C. proc. civ.

Recurentul a învederat că a lipsit la termenul la care s-a dezbătut apelul său în fața Comisiei de Apel din cadrul FRH, iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nefiindu-i comunicată nicio citație pentru acel termen. Din acest motiv se impune ca hotărârea arbitrală pronunțată de Comisia de Apel a Federației Române de Handbal să fie anulată în condițiile art. 608 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Recurentul a mai arătat că tribunalul arbitral de primă instanță (Comisia de Soluționare a Litigiilor din cadrul FRH) a fost învestit cu două capete de cerere principale, vizând obligarea la plata unor drepturi salariale restante și repunerea reclamantului în funcția de director sportiv/director tehnic/delegat în cadrul secției de handbal feminin sau în cadrul secției de handbal masculin, precum și cu un capăt de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată.

În mod nelegal, neregulamentar și nestatutar, fără măcar să pună acest aspect în discuția părților și fără să existe o cerere modificatoare comunicată în mod corespunzător Clubului pentru depunerea unei eventuale întâmpinări, tribunalul arbitral de primă instanță a schimbat obiectul memoriului, reținând că "la data de 15.06.2021, participantului la activitatea sportivă, A., i-a fost transmisă de către clubul pârât, prin e-mail, Notificarea nr. x/15.06.2021 privind rezilierea contractului de activitate sportivă nr. x/29.05.2020, în temeiul art. VII lit. d) din contract însă fără a se face dovada comunicării și recepționării acesteia de către reclamant, conform dispozițiilor prevăzute de art. X lit. d) din contract. Având în vedere că reclamantul și-a continuat activitatea în cadrul Clubului Sportiv Universitatea Cluj-Napoca, acesta este îndreptățit la încasarea salariilor aferente perioadei iunie 2021 - ianuarie 2022".

În același mod nelegal și fără a pune în discuția părților aceste aspecte, Comisia de Apel din cadrul FRH dispune că:

"va analiza cu prioritate natura actului juridic de reziliere unilaterală nr. 2704/15.06.2021 pentru a identifica efectele produse în raportul contractual dintre părți" și că "va proceda la verificarea validității notificării de reziliere, cu analizarea îndeplinirii condițiilor rezilierii unilaterale", constatând că "în lipsa unei culpe contractuale evidente, nu sunt îndeplinite condițiile legale de aplicare a sancțiunii de reziliere unilaterală a contractului de activitate sportivă nr. x/29.05.2020, astfel că notificarea de reziliere nr. x/15.06.2021 este ineficace, consecința constând în menținerea contractului încheiat între părți."

Nu există nicio cerere din partea participantului la activitatea sportivă în cuprinsul memoriului sau în alt înscris/document comunicat Clubului, din care să rezulte că se solicită constatarea încetării sau neîncetării raporturilor contractuale dintre Club și petent, constatarea validității sau ineficacității notificării de reziliere ori constatarea operării sancțiunii rezilierii contractului. Ceea ce s-a solicitat de reclamant și nu s-a modificat (cel puțin în condiții procedurale) este plata drepturilor financiare restante, pentru perioada precis identificată iunie 2021 - ianuarie 2022. Acesta este strict obiectul memoriului, atât în condițiile procedurale și regulamentare aplicabile, în sensul art. 619 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cât și în aplicarea dreptului de dispoziție (principiul disponibilității).

Procedând la modificarea din oficiu a obiectului memoriului, fără măcar să pună acest aspect în discuția ambelor părți, Comisia de Soluționare a Litigiilor din cadrul FRH și apoi Comisia de Apel a FRH, au pronunțat două hotărâri nelegale, în condiții de extra petita. Astfel, în sensul motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f), tribunalul arbitral de primă instanță (Comisia de Soluționare a Memoriilor), urmat de tribunalul arbitral de control (Comisia de Apel), nu doar că s-au pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ci și au dat mai mult decât s-a cerut.

Aceste aspecte determină caracterul nefondat al memoriului intimatului, întrucât potrivit art. VII lit. d) din contract, "prezentul contract de activitate sportivă poate să înceteze în următoarele cazuri: (...) d) prin reziliere, după acordarea unui termen de înștiințare de 30 de zile calendaristice în situația executării sau neexecutării culpabile și/sau necorespunzătoare a obligațiilor contractuale."

Comisia de Soluționare a Litigiilor reține în Hotărârea nr. 595/28.03.2022 (în mod paradoxal și fără nicio rațiune) că, deși la data de 15.06.2021, participantului la activitatea sportivă, A., i-a fost transmisă de către clubul pârât, prin e-mail, Notificarea nr. x/29.05.2021 privind rezilierea contractului de activitate sportivă nr. x/15.06.2021, totuși nu s-a făcut dovada comunicării și recepționării acestei notificări, conform dispozițiilor prevăzute de art. X lit. d) din contract.

Or, potrivit acestei dispoziții contractuale, orice comunicare realizată în baza prezentului contract va fi valabilă dacă este adusă la cunoștința celeilalte părți în scris, prin fax, prin e-mail, scrisoare recomandată sau orice alt mijloc care conferă garanția recepționării și confirmării comunicării. Astfel, se poate observa cu ușurință faptul că Notificarea nr. x/29.05.2021 a fost adusă la cunoștința participantului la activitatea sportivă, A., exact prin unul dintre modurile prevăzute expres în contract, respectiv prin e-mail.

Adresa de e-mail pentru primirea corespondenței de către A. a fost indicată chiar de către acesta și înscrisă personal și olograf de pârâtul A. în cuprinsul contractului ca fiind: x@x.com. Or, asa cum se poate observa din dovada comunicării e-mailului din data de 15.06.2021, notificarea de reziliere a fost transmisă la această adresă de e-mail.

Din lecturarea acestei dispoziții contractuale rezultă că există câteva moduri de aducere la cunoștință prevăzute expres și prezumate a conferi garanția recepționării și confirmării comunicării (prin fax, prin e-mail, prin scrisoare recomandată) și alte moduri, respectiv orice alt mijloc care conferă garanția recepționării și confirmării comunicării, doar în această situație trebuie a se face dovada comunicării și recepționării notificării.

Întrucât comunicarea s-a realizat prin unul dintre mijloacele expres prevăzute în contract și prezumate a conferi garanția recepționării, recurentul apreciază că în situația în care se susține de către participantul la activitatea sportivă că notificarea nu a fost recepționată, îi revine acestuia sarcina de a proba contrariul.

Mai mult, nu se poate discuta de o lipsă a dovezii comunicării, așa cum reține Comisia de Soluționare a Litigiilor, întrucât comunicarea notificării a fost dovedită de către Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca prin captura de ecran (screenshot-ul) a e-mailului care conține în atașament notificarea transmisă, imagine în care se poate observa adresa poștei electronice la care a fost expediat e-mailul precum și data la care acesta a fost transmis.

Intimatul A. nu a contestat în niciun fel rezilierea contractului, fiind conștient că nu poate face dovada calității sale de participant la activitatea sportivă în sensul art. 67

1

lit. a), b) sau c din Legea nr. 69/2000. Urmare a rezilierii contractului, acesta a înțeles să predea legitimațiile de joc ale sportivelor (handbaliste) în luna iunie 2021, astfel cum chiar el recunoaște în cuprinsul memoriului. După data de 15.06.2021 dl. A. a activat ca și responsabil cu organizarea meciurilor în cadrul secției de handbal băieți din cadrul clubului ca voluntar. În dovedirea acestei susțineri, prin întâmpinarea formulată în fața Comisiei de soluționare a litigiilor, s-a solicitat audierea de martori, însă prin hotărârea pronunțată nu se face nicio vorbire cu privire la motivele pentru care nu s-a procedat la audierea acestora.

În ceea ce privește motivul prevăzut la art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea tribunalului arbitral de primă instanță și hotărârea tribunalului arbitral de control ignoră normele legale imperative ale art. 1270 alin. (1) C. civ., sub aspectul forței obligatorii a contractului dintre părți, ale art. 13 C. proc. civ. privind dreptul la apărare, ale art. 14 care instituie principiul contradictorialității și art. 9 care instituie principiul disponibilității in procesul civil.

Atât hotărârea Comisiei de Soluționare a Litigiilor cât și decizia Comisiei de Apel încalcă forța obligatorie a clauzelor cuprinse la pct. VII lit. d) și pct. X lit. d) din contractul de activitate sportivă încheiat între A. și Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca, clauze ce nu au fost declarate nule.

Conform art. 1270 alin. (1) C. civ., "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante."

Potrivit pct. VII lit. d) din contract, "prezentul contract de activitate sportivă poate să înceteze în următoarele cazuri: (...) d) prin reziliere, după acordarea unui termen de înștiințare de 30 de zile calendaristice în situația executării sau neexecutării culpabile și/sau necorespunzătoare a obligațiilor contractuale", iar potrivit pct. X lit. d) din contract, "orice comunicare realizată în baza prezentului contract va fi valabilă dacă este adusă la cunoștința celeilalte părți în scris, prin fax, prin e-mail, scrisoare recomandată sau orice alt mijloc care conferă garanția recepționării și confirmării comunicării."

Intimatul nu a învestit comisiile de specialitate cu privire la nulitatea clauzelor contractuale menționate și, astfel, acestea sunt considerate valabile în circuitul juridic, având "putere de lege între părțile contractante".

Hotărârile atacate ignoră aceste aspecte, trecând peste principiul diponibilității în procesul civil și a forței obligatorii a contractului, reținându-se că la data de 15.06.2021, participantului la activitatea sportivă i-a fost transmisă de către Club prin e-mail notificarea privind rezilierea dar fără a se face dovada comunicării acesteia. Chiar și Comisia de Apel prin decizia pronunțată, ignoră principiul consacrat de către art. 1270 C. civ. și reține că "notificarea nr. x/15.06.2021 prezintă în fapt și în drept, caracteristicile unei denunțări unilaterale și nu a unei rezilieri contractuale" și că "denunțarea unilaterală a contractului fără justă cauză (prohibită de regulamentele FRH) este mascată sub forma unei rezilieri unilaterale." Prevederile regulamentelor FRH nu pot avea nicio înrâurire sub acest aspect, câtă vreme intimatul nu a învestit arbitrajul instituționalizat cu un capăt de cerere în nulitatea pct. VII și X din contractul de activitate sportivă ce face obiectul cauzei, întrucât "puterea de lege între părțile contractante" prevalează în temeiul legii (după caz, cu efecte derogatorii).

Potrivit art. 575 alin. (1) C. proc. civ., judecata arbitrală se desfășoară potrivit regulilor procedurale stabilite la art. 576. Conform alin. (2) al acestui din urmă articol, în situația arbitrajului instituționalizat, se aplică dispozițiile art. 619 alin. (3), respectiv regulile tribunalului arbitral.

Prin raportare la dispozițiile alin. (2) al art. 575 C. proc. civ., regulile de procedură aplicabile nu pot deroga de la principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute la art. 5, art. 8-10, art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5), (6) și la art. 23 C. proc. civ.

Instanțele arbitrale ignoră principiile fundamentale înscrise în art. 13 alin. (3) și art. 14 alin. (1)-(6) C. proc. civ., hotărârile fiind date cu încălcarea acestor dispoziții imperative ale legii civile.

Recurentul nu a luat parte la dezbaterea apelului, procedura de citare nefiind legal îndeplinită. Cu toate că prin Decizia nr. 3/18.08.2022 Comisia din Apel a FRH arată că a stabilit termen pentru soluționarea cauzei la data de 04.08.2022, fără citarea părților, aceste dispoziții nu pot fi luate în considerare atâta vreme cât contravin principiului dreptului la apărare care presupune ca părților să le fie asigurată posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, dar și principiului contradictorialității care impune instanței luarea unei hotărâri asupra unei cereri doar după citarea sau înfățișarea părților. Prin urmare, procedura de citare a fost nelegal îndeplinită, din moment ce recurentul nu a primit nicio citație sau vreo înștiințare cu privire la momentul desfășurării dezbaterilor și nici nu a luat parte la acestea.

Mai mult, hotărârile instanțelor arbitrale trec din nou peste principiul contradictorialității, acestea hotărând asupra unor chestiuni care nu s-au cerut, fără a pune în discuția părților toate împrejurările de fapt și de drept invocate chiar de către comisii din oficiu.

Comisia de Soluționare a Litigiilor, și mai apoi Comisia de Apel s-au pronunțat cu privire la eficacitatea notificării de reziliere și asupra efectelor contractului de activitate sportivă încheiat între părți Nu a existat nicio solicitare din partea reclamantului în cuprinsul memoriului sau în alt înscris/document comunicat Clubului, din care să rezulte că se solicită constatarea încetării sau neîncetării raporturilor contractuale dintre Club și reclamant, constatarea validității sau ineficacității notificării de reziliere ori constatarea operării sancțiunii rezilierii contractului Ceea ce s-a solicitat de reclamant și nu s-a modificat (cel puțin în condiții procedurale) este plata drepturilor financiare restante, pentru perioada precis identificată iunie 2021 - ianuarie 2022. Acesta este strict obiectul memoriului, atât în condițiile procedurale și regulamentare aplicabile, în sensul art. 619 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cât și în aplicarea dreptului de dispoziție (principiul disponibilității și al contradictorialității).

În consecință, atât tribunalul arbitral cât și Curtea de Apel București au pronunțat hotărâri nelegale, cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, întemeindu-și hotărârea pe motive de fapt și de drept și pe explicații care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că deși recurentul invocă încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. C). proc. civ., motivându-se prin faptul că partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, la momentul dezbaterii cauzei în ședință publică recurentul a fost prezent prin avocatul ales B., aspecte reținute și menționate în încheierea din 02.11.2022, a Curții de Apel București.

Recurentul face referire la prevederile art. 68. alin. (1) lit. f), în) sensul că tribunalul arbitrar, Comisia de Soluționare a Litigiilor din cadrul FRH s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut, însă Comisia de Soluționare a Litigiilor, nu trebuie și nu poate fi asimilată cu un tribunal arbitral, asa cum este instituția respectivă reglementată de prevederile art. 555 și urm. C. proc. civ.

Critici recurentului au mai fost discutate și analizate și cu ocazia judecării apelului, ca urmare a contestării, de către acesta, a Deciziei nr. 595/2022 a Comisiei de Solutionare a Litigiilor, la Comisia de Apel din cadrul FRH.

Aspectele cu privire la existența unei rezilieri a contractului dintre intimat și recurent urmează a fi înlăturate deoarece în dispozitivul Hotărârii nr. 595/2022 a Comisiei de soluționare a litigiilor nu se face referire la constatarea rezilierii sau a valabilitătii contractului dintre părți

Intimatul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a avut un volum mult mai mare cantitativ de muncă după punerea sa în funcția de director sportiv la echipa de Handbal Masculin, având de gestionat două echipe înscrise, una în Liga Zimbrilor și una în Divizia A, cu același venit pe care l-a avut la Handbal Feminin, deși prezentul contract a fost realizat pentru o singură echipă. Mai mult, intimatul și-a depășit atribuțiile, deoarece la partida Sporting Club Ghimbav-Universitatea Cluj din Divizia A, acesta a ținut și locul unui antrenor pe bancă, datorită faptului că nu a dorit nimeni să facă deplasarea, iar echipa nu ar fi putut începe meciul fără un oficial pe bancă. Fără un contract valabil și o legitimație avizată de către FRH, un antrenor sau un oficial nu are dreptul de a sta pe bancă. În plus, dacă motivul denunțării este unul care poate fi remediat, partea în culpă trebuie notificată cu privire la intenția denunțării și trebuie să i se acorde un termen de cinci zile pentru a înlătura motivul invocat. Potrivit dispozițiilor RSTJH prevăzute la art. 8.10, încetarea unilaterală a contractului trebuie să fie stabilită printr-un act distinct, comunicat ceilelalte părți și constatat de Comisia de Solutionare a Memoriilor din cadrul FRH, pentru a fi în prezența unei încetări unilaterale cu justă cauză valabilă. în caz contrar, încetarea unilaterală FĂRĂ justă cauză este interzisă. În conformitate cu prevederile art. 8.10 din RSTJH teza a doua trebuie să îndeplinească două condiții cumulative, notificarea prealabilă cu acordarea unui termen de 5 zile pentru înlăturarea motivelor abuzive, și notificarea unilaterală de încetare a raporturilor contractuale dintre părți motivată în fapt și în drept.

Activitățile intimatului în cadrul Clubului pot fi dovedite cu procese-verbale, foi de joc, facturi, referate pentru participarea la competiție, sistem electronic de informații al FRH, declarație de pe site-ul oficial al clubului, funcția avută de pe site-ul oficial al clubului, conversații de pe grupurile de Whatsapp ale echipei, precum și participarea activă la organizarea unui număr mare de meciuri oficiale.

În plus, întreruperea abuzivă a activității intimatului legată de funcția de director sportiv venită la jumătate lunii ianuarie 2022 din partea președintelui de secție C. la cererea expresă a directorului de club D., după ce intimatul a manifestat intenția de a depune memoriu pentru restanțele salariale, prin care aa fost scos de pe grupurile echipei, a fost strict din culpa Clubului Sportiv Universitatea care dovedește faptul că acesta nu respectă contractul semnat dintre părți care are valabilitate pană la 30.06.2022.

Contractul intimatului de activitate sportivă este perfect valabil. Acesta în momentul semnării a fost dus de intimat la Primaria Cluj-Napoca pentru a se informa dacă este în regulă și poate fi decontat de către Primaria Cluj-Napoca, lucru de altfel confirmat de oameni din cadrul Primăriei Cluj-Napoca care se ocupa de finanțarea Clubului Sportiv Universitatea Cluj.

În cauză nu există nicio încălcare a dispozițiilor imperative ale legii, asa cum a fost invocată de către recurent.

Nu se poate imputa comisiilor de arbitraj că au analizat existența raporturilor contractuale și din perspectiva notificării de reziliere, câtă vreme susținerile ambelor părti s-au referit la efectele produse de aceasta și s-a apreciat în sensul ineficacității notificării de reziliere, intimatul fiind îndreptățit la plata drepturilor bănești ce decurg din contractul semnat de părțile improcesuate. În acest sens, comisiile din cadrul FRH nu și-au depășit limitele și nu au încălcat prevederile art. 608 C. proc. civ.

Cu privire la motivele de anulare prevăzute la art. 608 lit. h), intimatul arată că toate actele procedurale care au stat la baza pronunțării celor două hotărâri ale comisiilor din cadrul FRH au fost comunicate părților, care au formulat întâmpinări, răspunsuri la întâmpinări, au depus scripte, iar în conformitate cu art. 48 din Statutul FRH, recurentul afiliindu-se la FRH, se supune jurisdicției comisiilor federației, inclusiv regulamentelor de funcționare a Comisiei de Soluționare a Litiigilor și a Comisiei de Apel, care arată în mod expres în art. 16 și 28 că procedura se desfășoară în scris și doar prin excepție, dacă comisia nu este lămurită, se vor cita părțile.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Aceasta întrucât, prin recursul formulat, reclamantul reiterează, în calea extraordinară de atac, într-o manieră ad litteram, toate aspectele deduse judecății în conținutul acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, analizate deja de către instanță prin hotărârea recurată.

Or, în prezentul recurs, trebuiau a fi menționate și susținute eventuale aspecte de nelegalitate ale sentinței nr. 157/F/16.11.2022 a Curții de Apel București, iar nu aspecte privind hotărârea nr. 595/28.03.2022, pronunțată de Comisia de Soluționare a Litigiilor a Federației Române de Handbal, respectiv privind decizia nr. 3/18.08.2022, pronunțată de Comisia de Apel a Federației Române de Handbal, așa cum a procedat recurentul.

Astfel, memoriul de recurs este identic în conținut cu acțiunea în anularea hotărârii arbitrale și vizează aceleași chestiuni asupra cărora s-a pronunțat deja Curtea de Apel București, fără a se indica, punctual, în ce constă pretinsa nelegalitate săvârșită de această instanță.

Așa cum a învederat și prin acțiunea în anulare, recurentul, a redat texte de lege incidente în cauză, a susținut că în mod neregulamentar și nestatutar, fără a se pune în discuția părților, tribunalul arbitral a schimbat obiectul memoriului, a evocat, pe larg, situația de fapt care a determinat promovarea acțiunii în anulare, a făcut ample referiri la pretinsele erori și nelegalități conținute în hotărârea tribunalului arbitral de primă instanță, dar și de hotărârea tribunalului arbitral de apel, a expus texte de lege care reglementează judecata arbitrală despre care a arătat că au fost încălcate de către Comisia de Soluționare a Litigiilor cât și de Comisia de Apel și a concluzionat că "...tribunalul arbitral a luat o hotărâre nelegală, cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, întemeiându-și hotărârea pe motive de fapt și de drept și pe explicații care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictoriii.".

Nu se regăsește în memoriul de recurs, în afară de indicarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel București și a cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nicio critică legată de modul în care această instanță a soluționat cauza, toate chestiunile învederate fiind preluate într-o manieră identică din acțiunea în anulare și vizând exclusiv hotărârile pronunțate de cele două comisii arbitrale.

Motivarea recursului nu presupune doar indicarea cazului de casare, ci și expunerea unor apărări care să contureze eventuale încălcări, de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată, a unor texte de lege sau a unor principii fundamentale ale procesului civil.

Cum în cauză, din modalitatea de redactare a memoriului de recurs nu rezultă asemenea încălcări, recurentul nefăcând trimitere la considerentele hotărârii atacate, ci la hotărârile arbitrale pronunțate în procedura specifică, aspectele învederate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității căii extraordinare de atac, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere soluția ce se va da asupra recursului, faptul că intimatul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON reprezentând onorariu de avocat, pe care le-a dovedit cu chitanța aflată la dosar, Înalta Curte constată că recurentul reprezintă parte căzută în pretenții conform art. 452 C. proc. civ. față de intimatul A., astfel încât va fi obligat la plata acestor cheltuieli în cuantumul solicitat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-petent Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 157/F din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și va obliga pe recurent la plata sumei de 2.000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-petent Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 157/F din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 2.000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.