Decizia nr. 2502/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă la data de 07.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului să plătească reclamantului despăgubiri civile în cuantum de 500.000 euro, cu titlu de daune morale și 65.000 euro cu titlu de daune materiale, în echivalent în RON la cursul oficial comunicat de BNR la data plății, deoarece reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, în perioada 10.03.2017-21.11.2017 în baza deciziei penale nr. 296/09.03.2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 din CEDO, art. 1349, 1357, 1381,1385, 1386, 1387, 1391 C. civ., art. 252-253 C. civ. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de netimbrare, excepția tardivității, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția nulității acțiunii. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 1448/13.06.2019, Tribunalul București, secția a IV a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată; a admis excepția inadmisibilității acțiunii în atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru privarea de libertate a reclamantului în perioada 10.03.2017- 21.11.2017; a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A. îndreptată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, pentru privarea de libertate în intervalul menționat; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în ceea ce privește acțiunea în atragerea răspunderii civile delictuale pentru condițiile de detenție și a respins, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, acțiunea în atragerea răspunderii civile delictuale pentru condițiile de detenție. Prin decizia nr. 707/A/23.04.2021, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței. Prin decizia nr. 435/01.03.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul reclamantului împotriva deciziei anterior menționate, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Al doilea ciclu procesual Prin decizia nr. 105/A/27.01.2023, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinței, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 2.000 euro (în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății) daune morale pentru condițiile de detenție; a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare de daune materiale pentru condițiile de detenție; a menținut, în rest, sentința apelată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamantul A.. A arătat recurentul că, în calcularea despăgubirilor morale, instanța de apel s-a raportat la mai multe decizii CEDO pronunțate contra României ce au acordat despăgubiri între 1000-5000 euro și a stabilit o despăgubire de numai 2000 euro, luând în calcul exclusivul argument al duratei detenției. Instanța de apel a efectuat o superficială apreciere a prejudiciului moral suportat de recurentul-reclamant și nu a administrat probe suficiente nici pentru a cuantifica prejudiciul moral și nici pe cel material, cu toate că recurentul-reclamant a solicitat prin acțiune proba cu martori și a administrat înscrisuri. Aceasta s-a limitat doar la acorda consistență adresei venite de la Penitenciarul Jilava care a confirmat că recurentul a executat detenție în condiții necorespunzătoare, fără a detalia în ce au constat aceste condiții necorespunzătoare și nici instanța de apel nu a cerut lămuriri suplimentare. Condițiile de detenție au fost degradante, inumane, au lezat nu doar integritatea fizică și psihică a recurentului-reclamant, dar și demnitatea acestuia, acte contrare Convenției Europene a drepturilor omului. Recurentul-reclamant a suferit o puternică depresie în urma executării pedepsei cu detenția, pentru care în prezent urmează terapie psihologică (ANEXA 6 a Cererii de chemare în judecată). De asemenea, recurentul-reclamant s-a confruntat și cu o deteriorare a stării sale generale de sănătate (apariția unei boli cardiace, diabet, steatoză hepatică, probleme dentare etc.) - ANEXA 7 a Cererii de chemare în judecată). Datorită stresului provocat de procesul penal în sine și apoi de perioada petrecută de recurentul-reclamant în închisoare, soția acestuia a fost diagnosticată cu o formă de cancer mamar pentru care urmează tratament de specialitate (ANEXA 8 a Cererii de chemare în judecată). Nici unul dintre aceste înscrisuri nu a fost analizat de instanța de apel, în aprecierea prejudiciului moral și material suferite de recurent. Detenția nelegală a constituit pentru recurentul-reclamant nu doar o restrângere, ci chiar o înlăturare a posibilităților de viață familială și socială, ceea ce contravine art. 8 din Convenție care impune o obligație negativă în sarcina autorităților statale de a nu aduce atingere exercițiului acestui drept de către titularii săi. Din această perspectivă, au fost încălcate dispozițiile art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386, 1387, 1391 C. civ., art. 252-253 C. civ. Recurentul a făcut trimitere la dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 237 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., art. 244 alin. (1) C. proc. civ., despre care a arătat că au fost încălcate în cauză, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Totodată, a arătat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind nulă, devenind astfel incidente dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Deși recurentul a indicat atât dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., cât și normele de drept procesual, respectiv de drept material, care, în opinia recurentului, atrag incidența motivelor de casare menționate, argumentele aduse în sprijinul acestor așa-zise critici de nelegalitate nu s-au conformat caracterului specific al căii extraordinare de atac a recursului, întrucât au vizat aspecte de netemeinicie ce nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar. Prin urmare, textele de lege pretins încălcate au fost invocate pur formal, nefiind urmate de apărări care să le susțină. Recurentul a arătat că în evaluarea prejudiciului moral suferit, instanța de apel nu a administrat probe suficiente, nu a analizat înscrisurile pe care acesta le-a depus la dosar și s-a raportat exclusiv la o adresă provenind de la Penitenciarul Jilava, care a confirmat că recurentul a executat detenție în condiții necorespunzătoare, fără a detalia în ce au constat aceste condiții necorespunzătoare și referitor la care instanța de apel nu a solicitat lămuriri suplimentare. O astfel de critică însă este una de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, întrucât modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor excedează cadrului procesual în care se desfășoară controlul de legalitate de către instanța de recurs. Apoi a reiterat situația de fapt privind condițiile de detenție, impactul acestora asupra psihicului recurentului, concluzionând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și că se impune admiterea acțiunii în temeiul dispozițiilor indicate prin aceasta, respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386, art. 1387, art. 1391 C. civ. Totodată, recurentul a redat conținutul unor texte legale (art. 22 alin. (1) și (2), art. 237 alin. (2) pct. 7, art. 244 alin. (1) C. proc. civ.), despre care s-a limitat a susține că reprezintă reguli de procedură fundamentale care au fost încălcate de către instanța de apel, fără a indica punctual, în ce manieră s-a realizat o asemenea pretinsă încălcare. Simpla enumerare a unor texte legale și redarea conținutului acestora, urmată de o afirmație generică în sensul că au fost încălcate de instanța care a pronunțat hotărârea atacată, nu este de natură să confere recursului posibilitatea de încadrare în motivele de nelegalitate indicate de parte sau prevăzute de lege, dacă nu sunt însoțite de argumente corespunzătoare, care să poată fi analizate ca atare de către instanța învestită cu judecarea căii extraordinare de atac. De asemenea, simpla afirmație că în cauză ar fi fost încălcat dreptul la libertate ori dreptul la un proces echitabil, nu este încadrabilă în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme în acest sens nu sunt dezvoltate argumente raportate la considerentele instanței de apel, din care să rezulte pretinsa încălcare. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 105/A din 27 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.