ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.12.2023

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2497/2023

HOTĂRÂRE
05.12.2023
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2497/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 05 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr. x/2022 (cauză disjunsă din dosarul nr. x/2021), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței să constate tăgada paternității celor doi copii, minorii C., și D., și constatarea că aceștia îl au ca tată biologic pe numitul E..

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2001 s-a căsătorit cu pârâta, căsătorie din care a rezultat un copil major. La un an după nașterea copilului părților, pârâta a părăsit domiciliul conjugal și a mers să locuiască cu un alt bărbat. Astfel, părțile sunt despărțite în fapt de 17 ani, iar din conviețuirea pârâtei cu numitul E. au rezultat minorii C. și D., care nu sunt copiii biologici ai reclamantului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 373 și urm., art. 397 și urm., și art. 400 și urm. C. civ.

Deși legal citată, pârâta B. nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 724 din 26 aprilie 2023, Judecătoria Hârlău a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

În motivarea soluției pronunțate, Judecătoria Giurgiu a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă de competență de ordine publică, prin care se reglementează faptul că judecarea cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

A constatat instanța că, din înscrisurile atașate la dosar rezultă că adresa de domiciliu a pârâtei B. este în județul Giurgiu, sat și comuna Hotarele, șoseaua x, precum și că domiciliul celor doi minori este la mama, astfel încât competența de soluționare a pricinii aparține judecătoriei Giurgiu, în a cărei circumscripție teritorială se află comuna Hotarele.

Învestită prin declinare, Judecătoria Giurgiu, prin sentința civilă nr. 4841 din 26 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Hârlău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a făcut aplicarea art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., reținând în acest sens că Judecătoria Hârlău a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive la al doilea termen de judecată la care părțile au fost legal citate, după ce, la termenul de judecată din 08 februarie 2023, s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acțiunea în tăgada paternității formulată de reclamantul A., prin care a solicitat instanței a se constata că acesta nu este tatăl biologic al minorilor C. și D..

Conform dispozițiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumției de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acțiune.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie intrând cererile denumite generic în C. civ. "Acțiuni privind filiația" reglementate de dispozițiile art. 421-440 C. civ., acțiuni care tind la stabilirea filiației față de mamă ori față de tată, acestea fiind plasate în aceeași secțiune (1) denumită "Stabilirea filiației" a Capitolului II. Filiația.

Atunci când este vorba despre procese privitoare la persoane sau alte drepturi de care părțile nu pot să dispună, cum sunt cele vizate de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența alternativă este reglementată prin norme de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot dispune să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această instanță este exclusivă."

Așa fiind, întrucât în cauza de față competența teritorială este reglementată prin norme de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale urmează regimul stabilit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată, și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În speță, la primul termen de judecată stabilit în cauză, din data de 14 decembrie 2022, Judecătoria Hârlău a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, și a acordat părților cuvântul pe fond. Ulterior, a revenit asupra acestei măsuri și a pus în discuție disjungerea petitelor având ca obiect desfacerea căsătoriei de capătul de cerere privind tăgada în paternitate. Astfel, a rămas învestită cu petitul având ca obiect desfacerea căsătoriei, iar pentru acțiunea în tăgada paternității a dispus înregistrarea unui nou dosar, nr. x/2022

În dosarul nou constituit, la termenul de judecată din 08 februarie 2023, având procedura legal îndeplinită, și constatând că este competentă să soluționeze cauza, Judecătoria Hârlău a dispus amânarea judecății în data de 26 aprilie 2023, în vederea administrării probelor.

Abia la termenul de judecată din 26 aprilie 2023, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive. Or, în condițiile în care Judecătoria Hârlău nu a invocat excepția de necompetență teritorială până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, soluționarea acțiunii în tăgada paternității formulată de reclamantul A. a rămas dobândită de către această instanță.

Față de considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 decembrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2022
Ședința publică din data de 16 iunie 2022 Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: I. Cererea: Prin cererea înregistrată la 13 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B.,
ÎCCJ 2023-10-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1506/2023
Ședința publică din data de 3 octombrie 2023 Asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 19 aprilie 2023, sub
ÎCCJ 2023-12-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2494/2023
Ședința publică din data de 05 decembrie 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila în data de 20 iulie 2023, sub nr. x/20
ÎCCJ 2023-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1368/2023
Ședința publică din data de 26 septembrie 2023 I Circumstanțele cauzei I.1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 23.04.2021 înregistrată sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictori
ÎCCJ 2022-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 980/2022
Ședința publică din data de 10 mai 2022 Asupra conflictului negativ de competență; I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 februarie 2021 pe rolul Judecăto
Sursă