ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1368/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 23.04.2021 înregistrată sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. să se constate că pârâtul nu este tatăl biologic al minorului C., tatăl biologic al minorului fiind D., urmând a se stabili filiația minorului față de acesta din urmă; să se dispună trecerea numelui lui D., la rubrica "tatăl" din certificatul de naștere al minorului C.; ca urmare a stabilirii filiației minorului C. față de tatăl biologic D., să se încuviințeze ca minorul să poarte numele tatălui, respectiv D..

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 429 alin. (1) și (4), art. 425 alin. (1), art. 426 alin. (1), art. 408 alin. (3), art. 409 alin. (1), art. 438 alin. (1) C. civ., art. 49 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentința civilă nr. 1022 din 10 mai 2022, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de instanță din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Tîrgu Bujor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că în cauză nu este incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât tăgada paternității nu este o cerere privitoare la stabilirea filiației. Prin urmare, a apreciat că este aplicabilă regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., respectiv că este competentă instanța de la domiciliul pârâtului B..

2.2. Prin sentința civilă nr. 1346 din 02 noiembrie 2022, Judecătoria Tîrgu Bujor a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, județul Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că este incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența teritorială fiind una alternativă, aparținând fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie instanței de la domiciliul reclamantului, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Bârlad a apreciat că acțiunea în tăgada paternității nu este o cerere în stabilirea filiației, astfel că se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., respectiv că este competentă instanța de la domiciliul pârâtului, în timp ce Judecătoria Tîrgu Bujor a apreciat că este vorba de o competență alternativă, fiind incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte observă că, în raport de situația de fapt dedusă judecății și de finalitatea urmărită de reclamantă prin soluționarea cererii sale, obiectul acțiunii de față se constituie într-o acțiune în tăgada paternității, întrucât vizează răsturnarea prezumției de paternitate în ipoteza în care se susține că nu pârâtul B. este tatăl biologic al minorului C., ci numitul D., urmând a se stabili filiația minorului față de acesta din urmă.

Prin urmare, rezultă că acțiunea pendinte face parte din categoria acțiunilor privind filiația, reglementate de C. civ., la Capitolul II Filiația, Secțiunea 1 Stabilirea filiației, subsecțiunea 4 Acțiuni privind filiația.

Această categorie de cereri – cereri privitoare la stabilirea filiației – are în vedere toate acțiunile prevăzute de C. civ. în materie de filiație, cum sunt cele privind contestarea filiației (art. 421 C. civ.), stabilirea maternității (art. 422 C. civ.) stabilirea paternității (art. 424 C. civ.), tăgada paternității (art. 429 C. civ.), etc.

În ceea ce privește competența teritorială în materia acestor cereri referitoare la filiație, se reține faptul că aceasta a fost reglementată distinct de legiuitor, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilindu-se că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul său.

Or, văzând statuările și raționamentul juridic de care a uzat Judecătoria Bârlad, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că ele sunt eronate, vădind o greșită înțelegere a naturii juridice a normelor de competență stabilite prin dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ. mai sunt competente: "1. Instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației".

Rezultă, așadar, că în cazul acțiunilor privitoare la stabilirea filiației (în categoria cărora intră și acțiunea ce face obiectul prezentului proces), competența teritorială este alternativă.

Competența este alternativă (facultativă) atunci când legiuitorul a stabilit mai multe instanțe egal competente să judece un litigiu. Prin urmare, reclamantul nu este întotdeauna ținut de respectarea regulii generale în materia competenței teritoriale, astfel încât să trebuiască să sesizeze instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În ipoteza reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, s-a stabilit o dispoziție de favoare pentru reclamant, care are posibilitatea să sesizeze, alternativ, instanța de la domiciliul pârâtului ori cea de la domiciliul său.

În logica acestor statuări, Înalta Curte reține că prezentei cereri de chemare în judecată îi sunt incidente prevederile legale mai sus indicate, astfel că, față de obiectul acesteia, reclamanta a putut opta între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., alegând să introducă acțiunea la Judecătoria Bârlad, respectiv instanța de la domiciliul său (sat/comuna Vinderei, jud. Vaslui).

În considerarea celor de mai sus, instanța observă că în mod greșit Judecătoria Bârlad a apreciat că Judecătoria Tîrgu Bujor este competentă teritorial să soluționeze cererea de față, astfel că se impune retrimiterea dosarului la prima instanță sesizată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamanta A. este Judecătoria Bârlad, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.