ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3086/2014

Asupra contestației în anulare de față, constată: Prin decizia nr. 3247 din 08 octombrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a constatat perimate recursurile declarate de reclamanta SC P.C.R. Călimănești și pârâții D.S.E., C.M. și L.V. împotriva deciziei nr. 167/A din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea. Împotriva deciziei nr. 3247/2013, L.V. a declarat la 24 octombrie 2013 (cu plic expediat la 22 octombrie 2013) contestație în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale prin raportare la prevederile care reglementează materia perimării, în sensul că, în speță, nu a operat această sancțiune procedurală.

Ulterior depunerii contestației în anulare au fost dezvoltate motivele acestei căi extraordinare de atac de retractare, la 23 decembrie 2013 (dosar nr. 1722/46/2013 al Curții de Apel Pitești). Prin întâmpinarea depusă la 13 decembrie 2013, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, intimata D.S.E. a solicitat anularea deciziei nr. 3247 din 8 octombrie 2013 pronunțată de această din urmă instanță și fixarea unui termen pentru soluționarea recursurilor. Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 804 din 07 aprilie 2014 a declinat competența soluționării recursului declarat de L.V. împotriva deciziei nr. 3247/2013 a aceleiași instanțe, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti, Curtea de apel a reținut că, deși calea de atac cu care a fost învestită instanța este o contestație în anulare, potrivit dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ. „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului (…)”, astfel că, în raport de dispozițiile art. 84 din același Cod, instanța a calificat, din oficiu, calea de atac ca fiind recurs, nu contestație în anulare. Cu această motivare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a trimis cauza spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că instanța supremă este competentă să soluționeze recursul, în raport de prevederile art. 299 alin. (2) din același Cod. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 1722/46/2013 la data de 29 aprilie 2014, stabilindu-se termen prin repartizare aleatorie la 30 septembrie 2014. La termenul menționat, intimata SC P.C.R.

SRL Călimănești a depus o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, care a fost încuviințată de instanță, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, având în vedere și faptul că avocatul pârâtului L.V., nu s-a opus admiterii acesteia. Intimata D.S.E. a depus întâmpinare la 7 iulie 2014, prin care a solicitat desființarea deciziei nr. 3247/2013 a Curții de Apel Pitești și fixarea unui termen pentru soluționarea recursului. Totodată, la termenul din 30 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a solicitat părților ca la termenul de judecată din 11 noiembrie 2014, care a fost acordat, la cererea intimatei SC P.C.R. să pună concluzii cu privire la calificarea căii de atac declarată de L.V.

în fața Curții de Apel Pitești și, subsecvent, referitor la necompetența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca cauza. Prin notele de ședință depuse la dosar contestatorul L.V., prin avocat, a precizat că, în mod eronat, Curtea de Apel Pitești a calificat calea de atac ca fiind recurs, deoarece, acesta a învestit instanța sus menționată cu soluționarea unei contestații în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Pitești, câreia îi revine competența de a soluționa contestația în anulare, în temeiul art. 319 alin. (1) din același Cod.

Se mai arată că, în speță, decizia nr. 3247 din 08 octombrie 2013 prin care s-au constatat perimate recursurile declarate împotriva deciziei nr. 167/A din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în soluționarea recursurilor, astfel că, un nou recurs la recurs ar fi inadmisibil și s-ar încălca principiul disponibilității ce guvernează procesul civil. La termenul de judecată acordat la 11 noiembrie 2014, constatând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la calificarea căii de atac și, subsecvent, la competența sa de a soluționa contestația în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Pitești, pe rolul căreia a fost depusă inițial calea de atac.

Verificându-și, din oficiu, competența și apreciind că, în respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, L.V. a învestit Curtea de Apel Pitești cu soluționarea unei contestații în anulare, ci nu cu un recurs, cum, în mod greșit a reținut și apreciat Curtea de Apel Pitești, Înalta Curte va declina în favoarea acestei instanțe competența de soluționare a contestației în anulare, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ. adoptat în anul 1865 „contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.” Textul procedural mai sus evocat, consacră caracterul de cale extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare, indiferent de motivul invocat, deci, fără relevanță dacă este o contestație în anulare de drept comun sau specială, ceea ce însemnă că, aceasta este de competența instanței care a pronunțat decizia împotriva căreia a fost exercitată calea de atac.

Constatând că obiect al contestației în anulare este o decizie pronunțată de Curtea de Apel Pitești (decizia nr. 3247 din 8 octombrie 2013), în raport de regulile instituite prin textul procedural la care s-a făcut referire, normă cu caracter imperativ, de la care părțile nu pot deroga, Înalta Curte apreciază că nu este competentă a soluționa calea extraordinară de atac. Întrucât această cale extraordinară de atac este configurată ca fiind una de retractare, de competența instanței care a pronunțat-o și niciodată a instanței superioare, Înalta Curte va declina contestația în anulare în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea împotriva căreia a fost declarată această cale de atac.

Cât privește declinarea competenței către instanța supremă este de observat că, instanța inițial învestită cu soluționarea contestației în anulare nu era îndreptățită să califice ea însăși calea de atac (ca fiind recurs), deoarece, prin aplicarea eronată a prevederilor art. 84 din același Cod, instanța a încălcat principiul disponibilității ce caracterizează procesul civil. În virtutea acestui principiu, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de instanță, însă, cu respectarea dreptului părților de a determina limitele procesului și de a formula cererile lor, căile de atac, ceea ce înseamnă că instanța este datoare a se pronunța asupra a ceea ce s-a cerut, cadrul procesual al învestirii fiind de atributul exclusiv al părții care învestește instanța.

Așa fiind, față de considerentele expuse, Înalta Curte va declina în favoarea Curții de Apel Pitești, competența de soluționare a prezentei contestații în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină în favoarea Curții de Apel Pitești, competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul L.V. împotriva deciziei nr. 3247 din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2014.