ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2311/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2311/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la 25 august 2023, sub nr. x/2023, petentul S.C. P..E.J. "A.", în temeiul cererii de executare silită formulate de creditoarea B. S.A., a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin încheierea nr. 2722 din 4 septembrie 2023, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Deva, reținând că este incident art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., că în prezent debitorul este încarcerat în Penitenciarul Deva și că penitenciarul este asimilat unui domiciliu forțat.
Prin încheierea nr. 4022/CC din 12 octombrie 2023, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Reșița, reținând că domiciliul debitorului, potrivit mențiunilor din cuprinsul evidențelor oficiale, se regăsește în circumscripția teritorială a Judecătoriei Reșița, astfel că aceasta este instanța de executare, locul de detenție neputând fi asimilat noțiunii de domiciliu.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Reșița.
Având în vedere obiectul litigiului, respectiv cererea formulată de către executorul judecătoresc prin care solicită încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2023, se reține că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "competența de a soluționa cererea de încuviințare a executării silite aparține instanței de executare", precum și cele ale art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Scopul pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanței de executare de domiciliul debitorului constă în desfășurarea cât mai eficientă a activității de executare silită, având în vedere că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține se regăsesc la locul unde acesta își are domiciliul.
În ceea ce privește noțiunea de "domiciliu", la art. 87 din C. civ. se arată că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Referitor la stabilirea sau schimbarea domiciliului, la art. 89 din C. civ. se prevede că se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale și că nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală, dovada acestei intenții rezultând din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. În ceea ce privește dovada domiciliului, la art. 91 din C. civ. se prevede că se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepția cazului în care domiciliul a fost cunoscut prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
În acest context normativ, locul de detenție nu poate fi asimilat noțiunii de "domiciliu", întrucât debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu se poate reține intenția de a avea acolo locuința principală, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea mutării debitorului într-un alt loc de detenție.
Ca atare, împrejurarea că, la momentul sesizării organului de executare de către creditoarea B. S.A., debitorul C. se afla încarcerat în Penitenciarul Deva nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite, în raport cu prevederile legale precitate.
Din moment ce debitorul C. are domiciliul în comuna Berzovia din județul Caraș-Severin, astfel cum atestă extrasul D.E.P.A.B.D. depus la dosar, rezultă că instanța de executare, care este competentă a soluționa și cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Reșița.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Reșița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2023.