ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 10 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Oradea, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2022, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor împotriva debitoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința definitivă nr. 149/C din 2 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. (3) și art. 666 din C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Prin încheierea nr. 1080 din 14 martie 2022, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că debitoarea este încarcerată la Penitenciarul Gherla, cu sediul în Gherla, județul Cluj, iar locul de detenție este asimilat unui domiciliu forțat.

III. Hotărârea Judecătoriei Gherla:

Învestită prin declinare, Judecătoria Gherla a pronunțat sentința civilă nr. 538 din 6 aprilie 2022 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerente, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 89 alin. (3) și art. 91 alin. (1) și alin. (2) C. civ., la momentul stabilirii competenței instanței de executare se impune a se avea în vedere numai domiciliul debitorului ca locuință principală a acestuia, astfel cum reiese din evidențele publice și cum este reflectat în cartea sa de identitate.

Locul de detenție (unde debitoarea se află temporar) nu poate fi considerat domiciliu forțat și nici nu poate fi catalogat drept locuință principală și statornică, cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea transferării într-un alt penitenciar.

Cum domiciliul debitoarei la momentul demarării executării silite, astfel cum a rezultat din evidențele oficiale DEAPAB interogate din oficiu de instanță, se află în Oradea, județul Bihor, în aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență îl constituie soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. în contradictoriu cu debitoarea B. - aflată în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Gherla.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. ce definesc instanța de executare ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile anterior redate, având în vedere situația particulară a speței - în funcție de domiciliul debitoarei menționat în evidențele oficiale (Judecătoria Gherla), respectiv în funcție de locul de detenție al acesteia (Judecătoria Oradea).

În C. civ. există dispoziții distincte cu privire la noțiunile de "domiciliu" și "reședință", astfel:

Art. 87: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Art. 88: "Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară."

Art. 90 alin. (1):

"Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut."

Art. 91: "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate."

Art. 89 alin. (2):

"Schimbarea domiciliului operează atunci când cel care se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo o locuință principală."

În condițiile în care aceste reglementări legale fac distincție între "domiciliu" - ca locuință principală și statornică - și "reședință" - ca locuință secundară și temporară, se impune concluzia că locul de detenție nu poate fi asimilat unei locuințe principale și statornice, respectiv domiciliului debitoarei B., cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea mutării acesteia într-un alt loc de detenție decât cel în care s-a găsit la momentul formulării acțiunii.

Se reține că, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competență are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare pentru desfășurarea cât mai eficientă a activității de executare silită. Rațiunile pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanțelor de executare de adresa de domiciliu sau de reședința debitorului privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține se regăsesc la locul unde acesta își are locuința stabilă.

În speță, nu se poate aprecia că noțiunea de "domiciliu", în sensul art. 651 C. proc. civ., are ca sferă de cuprindere locul de deținere în care debitoarea execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.

Ca atare, împrejurarea potrivit căreia debitoarea este încarcerată în Penitenciarul Gherla nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., ce fac referire la domiciliul debitorului.

Instanța de executare este cea care soluționează toate contestațiile și incidentele privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acesteia, instanță care nu poate fi în mod aleatoriu schimbată în funcție de locul unde locuiește în fapt debitorul.

Prin urmare, având în vedere mențiunile din cuprinsul evidențelor oficiale, din care rezultă că debitoarea are domiciliul în Oradea, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.