ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2305/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competentă, reține următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la 31 mai 2022, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la 17 octombrie 2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și C., anularea executării silite, anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J.A. "D." și întoarcerea executării silite.

Prin sentința nr. 435 din 10 martie 2023, Judecătoria Vaslui a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că executarea silită a fost pornită în temeiul titlurilor executorii reprezentate de două bilete la ordin ce au fost învestite cu putere executorie de Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din 11.05.2015 dată în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 5869 din 8 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, reținând, pe de o parte, că aceasta este judecătoria în circumscripția căreia se afla domiciliul debitorilor la data începerii executării silite, fiind incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., și, pe de altă parte, că în cauză nu are relevanță împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 București a învestit cu formulă executorie biletele la ordin.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 1 București a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Vaslui.

Conform dispozițiilor art. 640 din C. proc. civ., "cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială".

În ceea ce privește învestirea cu formulă executorie, art. 641 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților (…)." Se constată că acest text de lege instituia un caz de competență teritorială alternativă, fiind competentă a soluționa cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin încheierea dată la 11 mai 2015 în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de la sediul creditoarei E. S.A., a dispus învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii reprezentate de două bilete la ordine.

Referitor la încuviințarea executării silite, art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(2) Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. (6) încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare."

În aplicarea acestor dispoziții legale, executarea silită a fost încuviințată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanța de judecată.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestație la executare, prin care unul dintre debitori a solicitat anularea executării silite, anularea tuturor formelor de executare și întoarcerea executării silite, devin incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "contestația se introduce la instanța de executare". În ceea ce privește instanța competentă material și teritorial a soluționa contestația la executare, aceasta se stabilește în raport cu prevederile art. 651 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Ca atare, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, ambii debitori aveau domiciliul, respectiv sediul în municipiul Vaslui, astfel că instanța de executare este, potrivit legii, Judecătoria Vaslui.

Împrejurarea că cele două bilete la ordin au fost învestite cu formulă executorie de către Judecătoria Sectorului 1 București nu o transformă pe aceasta în instanță de executare, competentă a soluționa contestația la executare ce face obiectul cauzei de față, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanța competentă a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, și instanța competentă a soluționa contestația la executare (instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanța care învestește titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă și nici nu devine instanță de executare, astfel că, din perspectiva analizei de față, nu are nicio relevanță împrejurarea că cele două bilete la ordin au fost învestite cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 1 București, câtă vreme, la data sesizării executorului judecătoresc, ambii debitori aveau domiciliul, respectiv sediul, în municipiul Vaslui.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a statuat că "instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviințată de către instanța de judecată, care să devină astfel instanță de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial a soluționa contestația la executare este instanța de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., și anume Judecătoria Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2023.