ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2304/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat la 6 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 327/2022 al B.E.J. C., până la soluționarea contestației la executare înregistrate sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 173 din 2 martie 2023, Judecătoria Calafat a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Zimnicea, reținând în esență că, din moment ce contestatoarea are funcția de grefier în cadrul Tribunalului Dolj, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., care derogă de la prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât vizează cazul în care debitorul-reclamant are o calitate specială, în speță aceea de grefier care activează la instanța superioară instanței competente să judece pricina. Pe cale de consecință, art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. se aplică în mod prioritar în cauză, în detrimentul art. 651 alin. (1) din același Cod, motiv pentru care competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Zimnicea.

Prin sentința civilă nr. 296 din 8 iunie 2023, Judecătoria Zimnicea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Calafat, reținând că, întrucât contestatoarea are calitatea de grefier la Tribunalul Dolj, iar nu la Judecătoria Calafat, competentă să soluționeze cererea, în baza deciziei în interesul legii nr. 7/2016, este Judecătoria Calafat.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Zimnicea a suspendat judecata și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Calafat.

Potrivit art. 719 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată". Conform art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că suspendarea executării silite, chiar dacă este solicitată printr-o cerere separată, se soluționează de instanța de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, se reține că, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, instanța de executare a fost deja stabilită, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele. Într-adevăr, dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, ce rezultă din reglementarea art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.. Executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, iar încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Ca atare, elementul ce condiționează întreaga fază execuțională este procedura încuviințării executării silite.

În acest sens, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. În consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva procedură de executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute de lege, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În cadrul paragrafului 68 din decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare.

Deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul suspendării executării silite.

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., ce au fost avute în vedere de către Judecătoria Calafat, acestea nu pot fi invocate după momentul încuviințării silite, în scopul determinării unei alte instanțe competente teritorial, întrucât, din moment ce creditorul, prin executorul judecătoresc, a ales să introducă cererea de încuviințare a executării silite la Judecătoria Calafat, înseamnă că a renunțat la facultatea oferită de către legiuitor de a se adresa unei alte instanțe de același grad dintr-o curte de apel învecinată cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Cu alte cuvinte, prevederile art. 127 din C. proc. civ. ar fi putut fi invocate cel mai târziu la momentul la care a fost solicitată încuviințarea executării silite.

Din moment ce aceste dispoziții legale nu au fost invocate la momentul sesizării Judecătoriei Calafat cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite și a fost stabilită deja instanța de executare, respectiv Judecătoria Calafat, rezultă că aceasta este instanța de executare, fiind competentă teritorial a soluționa inclusiv cererea debitoarei de suspendare a executării silite.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2023.