ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1477/2023

HOTĂRÂRE

28.09.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1477/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 29.11.2022 pe rolul Judecătoriei Calafat, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B. contestație la executare împotriva executării silite începute împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de închiriere din data de 01.03.2014, înregistrat la D.G.R.F.P. Craiova sub nr. x/18.03.2014.

A solicitat anularea tuturor formelor și actelor de executare și a procedurii de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2022 aflat pe rolul B.E.J. C., anularea încheierii privind măsura popririi din data de 03.11.2022 și a înștiințării privind măsura popririi din data de 11.11.2022, anularea încheierii de încuviințare executare silită pronunțată de executorul judecătoresc C. iar, în temeiul art. 719 C. proc. civ., a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Judecătoria Calafat, prin sentința civilă nr. 172/2023 din 02 martie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive de ordine publică, invocată din oficiu, și a declinat competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut calitatea contestatoarei de grefier în cadrul Tribunalului Dolj, sens în care a a făcut aplicarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că introducerea acțiunii la o altă instanță decât cea din circumscripția curții de apel unde judecătorul sau grefierul își desfășoară activitatea nu este lăsată la latitudinea părților, ci impusă de legiuitor.

Cu privire la instanța în favoarea căreia se impunea declinarea soluționării cauzei, văzând că reclamanta nu a indicat o altă instanță competentă, instanța a ales ea însăși o judecătorie în circumscripția unei curți de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova către care să decline competența soluționării dosarului.

Prin sentința civilă nr. 295 din 08 iunie 2023, Judecătoria Zimnicea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Zimnicea a reținut că, potrivit deciziei RIL nr. 7/2016, sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Astfel, reținând faptul că, în cauză, contestatoarea are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Dolj, iar nu la Judecătoria Calafat, a apreciat că revine acestei din urmă judecătorii competența de a soluționa contestația la executare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de A., grefier în cadrul Tribunalului Dolj (în calitate de debitor), prin care se solicită anularea executării silite insăși, precum și a actelor efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2022 aflat pe rolul B.E.J. C., anularea încheierii privind măsura popririi din data de 03.11.2022 și a înștiințării privind măsura popririi din data de 11.11.2022, anularea încheierii de încuviințare executare silită pronunțată de executorul judecătoresc C., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Se observă că în prezentul demers judiciar, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, apreciind diferit asupra asupra incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. în speță.

În privința cauzelor având ca obiect contestației la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care se statuează în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., în sensul că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu–zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 761/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțată de către Judecătoria Calafat în dosarul nr. x/2022, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de BEJ C. în dosarul de executare nr. 327/2022, pentru creditorul intimat în prezenta cauză, împotriva debitoarei A..

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea debitoarei, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Calafat, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare, reținându-se că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei de către o altă instanță.