ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1794/2017

HOTĂRÂRE

05.12.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1794/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

La data de 22.02.2013 contestatoarea S.C. A. S.A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă o contestație la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis în data de 20.09.2011, anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C., inclusiv a somației mobiliare emise la 12.02.2013 și a somației imobiliare emise la 13.02.2013, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat, în esență, că biletul la ordin în litigiu este nul, pentru încălcarea cerinței legale imperative vizând caracterul necondiționat al promisiunii, dar și ca urmare a achitării voluntare a sumelor a căror plată a fost astfel garantată.

În ceea ce privește actele de executare a căror anulare a pretins-o, a susținut că acestea au fost emise într-o perioadă în care executarea era suspendată, de un executor al cărui drept de exercitare a profesiei era suspendat; de asemenea a susținut că acestea sunt nule și ca urmare a lipsei unei hotărâri de încuviințare a executării silite mobiliare, pronunțate de instanța de executare competentă, dar și a lipsei de competență a executorului C. în efectuarea unor acte de executare privind bunurile mobile.

Prin sentința civilă nr. 6206/12.05.2017, Judecătoria Craiova, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de contestatoare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a notat că prin încheierea din 22.03.2013 a apreciat că primul capăt al cererii de chemare în judecată reprezintă o opoziție la executare, formulată în condițiile Legii nr. 58/1934, iar potrivit dispozițiilor art. 62 din această lege, aplicabile și biletului la ordin, conform art. 106, opoziția se va introduce la judecătoria care a învestit titlul de valoare cu formulă executorie.

Așa fiind, a subliniat că dispozițiile legale sus-menționate instituie o competență teritorială exclusivă pentru judecarea opoziției la executare și, reținând că, în speță, biletul la ordin a fost învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 1 București, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 07.07.2017, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 25.09.2017, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a dispus disjungerea cauzei sub aspectul opoziției la executare și formarea unui nou dosar în ceea ce privește aspectele referitoare la contestația la executare propriu-zisă.

S-a format, astfel, dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 7381/09.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a evocat dispozițiile art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a subliniat că, în speță, prin aceeași cerere de chemare în judecată au fost formulate două cereri principale, o opoziție la executare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 58/1934 și o contestație la executare propriu-zisă, guvernată de dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

În acest context, a reținut că normele de competență privitoare la instanța de executare sunt de ordine publică, dar și că în cauză nu subzistă niciun caz de prorogare legală de competență, în raport cu opoziția la executare.

Așa fiind, reținând că Judecătoria Sectorului 1 București este străină de executare, în circumscripția sa nerealizându-se niciun act de executare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Succesiunea actelor dosarului a fost amplu prezentată în partea introductivă a considerentelor deciziei de față.

În urma disjungerii opoziției la executare de către Judecătoria Sectorului 1 București, care a rămas învestită cu soluționarea sa, conflictul poartă în prezent asupra contestației la executare propriu-zise.

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel, iar art. 373 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Așadar, condiția cerută de lege pentru ca o instanță să devină instanță de executare constă în îndeplinirea chiar și numai a unui singur act de executare pe raza sa de competență.

Or, în speță, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C., inclusiv a somației imobiliare vizând executarea silită a unor bunuri imobile situate în Craiova, județul Dolj.

Mai mult, executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Craiova, prin încheierea nr. 7433/28.11.2012, astfel cum a fost modificată în recurs prin decizia nr. 55/11.02.2013 a Tribunalului Dolj.

Așadar, odată ce în dosarul de executare nr. 222/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C. au fost îndeplinite acte de executare în circumscripția Judecătoriei Craiova, care, de altfel, a și încuviințat executarea silită, competența soluționării contestației la executare aparține acestei instanțe.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației la executare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Craiova.