ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data 05.12.2019, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj și cu intervenienții forțați B. și S.C. C. S.A., anularea Procesului-verbal de contravenție nr. x/07.11.2019 emis de pârât.

1.2. Prin sentința civilă nr. 989 din 4 februarie 2021, instanța a respins plângerea contravențională formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 RON către intervenienta B., reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva aceste hotărâri, reclamanta A. a formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.04.2021, solicitând anularea hotărârii pronunțate și, rejudecându-se pe fond, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal contestat.

Prin decizia civilă nr. 795 din 2 iulie 2021, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimata-intervenientă B..

A reținut instanța, în esență, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că apelanta-reclamantă A. are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Dolj.

A apreciat Tribunalul că, în contextul în care apelanta-reclamantă ar fi avut calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Dolj la momentul formulării plângerii contravenționale, era ținută a învesti cu soluționarea plângerii o judecătorie care să nu se afle în circumscripția respectivului tribunal.

În mod similar, în condițiile în care, la data declarării căii de atac, apelanta-reclamantă își desfășura activitatea în cadrul Tribunalului Dolj în calitate de grefier, cererea de apel nu putea fi adresată acestei din urmă instanțe, ci unei instanțe de același grad, aflată în raza oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 03.09.2021.

Prin decizia civilă nr. 44 din 26 ianuarie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale ridicată din oficiu și a constatat că este necompetent a soluționa cauza.

A apreciat Tribunalul că instanța de apel inițial învestită, Tribunalul Dolj, era perfect competentă să judecata apelul, reținând și cele statuate în Decizia nr. 7/16.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a stabilit o dublă limitare a câmpului de aplicare al art. 127 alin. (3) C. proc. civ., aplicabil numai dacă e vorba despre învestirea instanței de prim grad și numai privitor la persoana ce ar funcționa la aceasta.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Caraș Severin, în baza art. 133 alin. (2) și art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie având în vedere calitatea apelantei-reclamante de grefier la una dintre instanțele de control judiciar aflate în conflict.

3.1. În primă instanță, cauza a fost soluționată de Judecătoria Craiova care, prin încheierea de ședință din 10 iunie 2020, a constatat că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținute de Tribunalul Dolj, instituie o competență de ordine publică, referindu-se la faptul că judecătorul (grefierul, în cauza de față) va sesiza una dintre instanțele judecătorești aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea.

Potrivit art. 130 C. proc. civ.,

"Art. 130. - (1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.

(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

(4) Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței."

Deci, acest articol instituie în mod absolut o limită temporală până la care se poate invoca excepția necompetenței teritoriale sau materiale, de ordine publică sau de ordine privată, respectiv primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Efectul acestor dispoziții constă în faptul că excepția necompetenței teritoriale, chiar dacă este de ordine publică, nu mai poate fi invocată direct în calea de atac de către instanța de control judiciar învestită cu soluționarea căii de atac.

3.2. În același sens sunt și cele statuate în Decizia nr. 7/16.05.2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cu privire la interpretarea sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea", în situația în care judecătorul (procurorul/asistentul judiciar/grefierul) are calitatea de reclamant, precum și interpretarea noțiunii de "grefier", raportat la sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea", respectiv dacă aceste norme de drept sunt sau nu incidente și în cazul reclamanților ce fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) al parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Prin această decizie s-a statuat că "Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze calea de atac a apelului este instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță, respectiv Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe apelanta A. în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, B. și S.C. C. S.A. în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.