ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 190/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 190/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 1 februarie 2022
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28.05.2014, pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții B. S.A. Craiova, societate absorbantă, în calitate de succesoare universală în drepturi a Magal S.A., societate absorbită, și C. S.A. prin administrator judiciar D.., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar a acestora la demolarea imobilul clădire denumit "hală industrială" amplasată pe terenul proprietatea sa situat în Craiova, str. x, iar, în cazul refuzului acestora, să fie autorizată să procedeze la ridicarea sau demolarea construcției, pe cheltuiala pârâtelor.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 492 și art. 494 C. civ. de la 1864.
Pârâta C. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție a societății Magal Craiova S.A., prin care a solicitat instanței, în situația admiterii cererii principale, obligarea acesteia la plata despăgubirii în cuantum de 172.000 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La 19.02.2015 pârâta C. S.A. a precizat cererea de chemare în garanție formulată, în sensul că solicită obligarea la plata de despăgubiri a societății B. S.A., în calitate de societate absorbantă a Magal Craiova S.A.
Prin decizia nr. 389/2014 din 3 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II - a Civile a Tribunalului Dolj.
Dosarul a fost înregistrat la 16 octombrie 2014, pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2014*.
Prin sentința civilă nr. 79/2020 din 9 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, fiind respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., care, prin decizia nr. 488/2020 din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii la 14 decembrie 2020, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, prin care a solicitat casarea deciziei recurate și a sentinței primei instanțe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare tribunalului.
Recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșita a art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă.
Recurenta a arătat că, analizând sentința apelată, se poate observa cu ușurință că motivarea soluției adoptate este extrem de succintă, în termeni generali și fără trimitere la probe.
Recurenta a susținut că instanța de apel nu a răspuns în niciun fel criticilor formulate privind atât neanalizarea probelor aflate la dosarul cauzei, cât și stabilirea stării de fapt, pe care, în calitate de instanță de control trebuia să o aibă în vedere.
Recurenta a considerat că hotărârea primei instanței este lovită de nulitate pentru nemotivarea acesteia, întrucât din considerentele acesteia nu rezultă că fondul pricinii a fost examinat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
La 1 aprilie 2021, intimata B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, întrucât criticile nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
La 2 aprilie 2021, intimata C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă, întrucât criticile expuse de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din același cod, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La 21 aprilie 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea ca nefondate și străine de cauză a apărărilor și susținerilor intimatelor-pârâte.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 13 ianuarie 2021.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2021 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta, s-a prorogat discutarea excepției nulității recursului invocată de intimate și s-a stabilit termen de judecată la 1 februarie 2022.
Recurenta A. prin cererea depusă la 25 ianuarie 2022 a învederat că renunță la judecata căii extraordinare de atac, depunând în acest sens declarația de renunțare autentificată sub nr. x din 20.01.2022 de către E..
Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."
Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin declarația autentificată sub nr. x din 20.01.2022 de către E., recurenta-reclamantă a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata recursului.
Prin urmare, manifestarea expresă de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac exercitate, reprezintă un act de dispoziție formulat în termeni lipsiți de echivoc și care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil potrivit art. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 488/2020 din 13 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 488/2020 din 13 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.