ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2255/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă la termenul de judecată din ședința camerei de consiliu din data de 13 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă din dosarul nr. x/2019, recurentul-pârât A. a solicitat recuzarea unui membru al completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de lămurire, completare și îndreptare a deciziei civile nr. 226/23.06.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, formulată de către recurentul-pârât A., susținând că acesta a făcut parte și din completul de judecată care a pronunțat o soluție într-un alt dosar între aceleași părți (nr. x/2019), despre care a afirmat că ar fi identic cu cel în care a fost formulată cererea de recuzare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1, 9, 13 și art. 44 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-pârât A., iar, în baza dispozițiilor art. 187 alin. (1) lit. b) raportat la dispozițiile art. 190 C. proc. civ., a stabilit o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON în sarcina petentului.

Împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare, dispusă prin această încheiere, a declarat recurs pârâtul A..

În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul a arătat că hotărârea atacată încalcă drepturile fundamentale garantate de Carta Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum sunt prevăzute de art. 1 - demnitatea umană, art. 20 - egalitatea în fața legii, art. 21 - nediscriminarea și art. 47 - dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

În continuare, a invocat faptul că judecătorii Curții de Apel Timișoara au refuzat să constate încălcările grave ale drepturilor fundamentale prevăzute de Convenție, anterior indicate, care au fost săvârșite de către judecătorul recuzat prin pronunțarea deciziei nr. 159/A/2020 din 19.02.2020 în dosarul nr. x/2018, în cuprinsul căreia s-a stabilit că un politician poate să folosească expresii precum "cretin, imbecil, om de joasă speță" la adresa recurentului, acestea nereprezentând o faptă ilicită, respectiv că acestea ar reprezenta o exercitare, cu bună-credință, a dreptului la liberă exprimare, însă doar pentru un politician.

A mai susținut, totodată, și că discriminarea pe motive de apartenență politică ar reprezenta abuz în serviciu.

A invocat și faptul că nu mai poate opera prezumția de imparțialitate pentru un judecător care, într-un dosar identic cu dosarul în speță (părți, obiect, cauză sau temei juridic perfect identice), a încălcat drepturile sale fundamentale.

Drept urmare, a solicitat anularea hotărârii atacate și constatarea că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 42 alin. (13) C. proc. civ.

Totodată, recurentul a solicitat, prin memoriul de recurs, și admiterea cererii de asistență juridică gratuită, astfel cum a fost formulată în fața Curții de Apel Timișoara.

În acest sens, a arătat că, deși s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea scutirii de taxe și desemnarea unui avocat de către Barou, cererea sa de acordare a asistenței juridice gratuite a fost respinsă în mod greșit pe motivul că ar fi fost făcută cu rea-credință și că ar fi lipsită de obiect și de interes.

De asemenea, prin memoriul de recurs, recurentul a solicitat să i se acorde o prelungire a termenului de 5 zile pentru motivarea în drept a căii de atac, până la desemnarea unui avocat din oficiu, precum și acordarea asistenței juridice gratuite, în vederea depunerii unei plângeri la CEDO.

În data de 14.03.2023, în termen procedural, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului, a arătat că recurentul nu a indicat motivul prevăzut de art. 488 din C. proc. civ., pe care își fundamentează recursul, toate mențiunile făcute privind starea de fapt sau texte legale generale, fără nicio trimitere concretă la aspecte ce pot fi reținute de instanță prin raportare la prezenta cauză.

De asemenea, recurentul nu indică, în concret, care sunt regulile de procedură încălcate.

Pe fondul cererii, a arătat că motivele de recurs formulate nu se fundamentează pe prezenta cauză, nu se indică motivele de nelegalitate ale încheierii pronunțate și de ce s-ar fi impus recuzarea judecătorului.

Totodată, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru abținerea/recuzarea judecătorului, așa cum a reținut și Curtea de Apel Timișoara.

Cât privește aspectul privitor la soluția dată de Curtea de Apel Timișoara cererii sale de ajutor public judiciar, intimatul a arătat că împotriva acestei soluții nu se poate formula recurs, motiv pentru care solicită respingerea respectivei cereri, ca inadmisibilă.

Referitor la solicitarea de prelungire a termenului de 5 zile pentru motivarea în drept a recusului, intimatul a precizat că nu se poate dispune acest lucru, precum și că nu există niciun abuz al instanței de apel, iar lipsa unui avocat nu poate reprezenta un motiv pentru nerespectarea termenului de recurs.

Privitor la cea din urmă solicitare din memoriul de recurs, constând în desemnarea unui avocat care să formuleze o plângerea la CEDO, intimatul a susținut că acest aspect nu constituie un veritabil motiv de recurs, este străin prezentei cauze și se impune respingerea sa, ca inadmisibil.

În data de 17 martie 2023, recurentul a depus note scrise, prin care a arătat că, în temeiul prevederilor art. 41 - 45 C. proc. civ., înțelege să invoce incompatibilitatea absolută a judecătoarei recuzate, incompatibilitate ce poate fi invocată în orice stare a pricinii.

De asemenea, a invocat noi argumente în vederea admiterii căii de atac formulate, depunând, în acest sens, și un set de înscrisuri.

În data de 28 martie 2023, în termen procedural, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimat.

Totodată, a solicitat instanței ca, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să caseze hotărârea atacată având în vedere că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 41 alin. (1) și art. 45 C. proc. civ., respectiv să constate din oficiu, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivele de casare de ordine publică invocate.

A mai arătat și că judecata realizată în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2019 constituie abuz de drept, precum și că, astfel cum reiese din probele depuse la dosar, judecătorii C. și D. au judecat în repetate rânduri aceste dosare, în faze succesive, apel, recurs, reexaminare și revizuire, situație care este interzisă în mod expres de lege.

În data de 20 noiembrie 2023, recurentul a depus note scrise, prin ca a solicitat admiterea căii de atac și a anexat o serie de înscrisuri.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, niciuna din criticile prezentate în recurs nepunând în discuție aspecte de nelegalitate a hotărârii Curții de Apel Timișoara.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din același cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând memoriul de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, se constată că recurentul a prezentat elemente ce țin de situația de fapt, reiterând, practic, susținerile formulate cu ocazia cererii de recuzare, și anume faptul că judecătorul recuzat a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia nr. 159/A/2020 din 19.02.2020 a Tribunalului Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, despre care afirmă că este identic cu cel din prezenta cauză, având "părți identice, obiect identic și cauză sau temei juridic perfect identice".

Or, aceste aspecte nu reprezintă critici ale încheierii atacate, cu privire la care trebuia să se demonstreze nelegalitatea considerentelor din perspectiva dispozițiilor art. 42 C. proc. civ., referitoare la cazurile de incompatibilitate, și nesocotirea lor în soluționarea cererii de recuzare, conform încheierii atacate.

În acest context, susținerea generică în sensul că "în speță sunt aplicabile prevederile art. 42 alin. (13) C. proc. civ.." și că, în speță, nu mai poate opera prezumția de imparțialitate, lipsite de o argumentație juridică propriu-zisă, nu este în măsură să acopere viciul nemotivării căii de atac.

Principalul argument al recurentului are în vedere o pretinsă greșită judecată în litigiul anterior, aspect care nu poate fi pus în dezbatere în acest cadru procesual, ce vizează un incident procedural ivit într-o pricină distinctă de cea dintâi.

Astfel, nemulțumirile părții și alegațiile privind opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorul recuzat în legătură cu litigiul în care a fost formulată cererea de recuzare nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului îndreptată împotriva unei încheieri de respingere a unei cereri de recuzare.

Se observă că recurentul nu a înțeles să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele curții de apel care sprijină soluția dispusă, de respingere a cererii de recuzare și care vizează, în principal, faptul că împrejurările invocate, privitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil și care au ca obiect un alt dosar, nu au fost dovedite și nici nu reprezintă elemente care să dea o justificare obiectivă îndoielii cu privire la imparțialitatea judecătorului de a soluționa respectiva cerere de lămurire, completare și îndreptare a deciziei nr. 226/23.06.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

De asemenea, deși în partea de început a memoriului de recurs a indicat faptul că hotărârea atacată încalcă drepturile fundamentale prevăzute de dispozițiile art. 1, art. 20, art. 21 și art. 47 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nici aceste susțineri nu constituie veritabile motive de nelegalitate a încheierii atacate, fiind invocate doar formal, dată fiind lipsa unor critici concrete cu privire la greșita aplicare a acestor norme convenționale.

În acest sens, recurentul era ținut să expună, în raport cu drepturile pretins încălcate, incidența condițiilor normelor de procedură care guvernează acest incident procedural, respectiv dispozițiile art. 42 și art. 44 - 51 C. proc. civ., cerință neîndeplinită în speță.

Or, o astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor date cu privire la cererea de recuzare, cu consecința imposibilității cenzurării încheierii atacate sub aspectul legalității sale.

Drept urmare, în absența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de apel, sub aspectul formulării de argumente clare prin care să se arate maniera pretins eronată de interpretare a dispozițiilor procedurale în materia recuzării unui membru al completului de judecată, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale încheierii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., astfel încât sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, cum este cazul și în speță.

Totodată, nici referirea generală la pretinsa aplicabilitate a dispozițiilor legii penale nu constituie o critică de nelegalitate, nefiind în măsură să asigure un control al conformității încheierii recurate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății.

Mai mult, în acord cu prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

De asemenea, conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Date fiind aceste dispoziții procedurale, în analiza recursului formulat, nu vor putea fi luate în considerare motivele depuse de către recurent cu nerespectarea dispozițiilor art. 489 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) C. proc. civ., în data de 17 martie 2023, în condițiile în care termenul pentru exercitarea și motivarea căii de atac extraordinare a recursului s-a împlinit în data de 10 noiembrie 2022, dată fiind comunicarea electronică din data de 4 noiembrie 2022 a încheierii din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă (conform dovezii de la fila x din volumul curții de apel), prin care a fost respinsă cererea de lămurire, completare și îndreptare a deciziei civile nr. 226/23.06.2022 a aceleiași curți de apel, formulată de recurent.

În egală măsură, nici aspectul indicării motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., alături de noi critici, prin intermediul răspunsului la întâmpinare, depus de către recurent în data de 28 martie 2023, nu este în măsură să reprezinte o motivare a cererii de recurs în acord cu exigențele dispozițiilor din materia recursului, din moment ce și aceste susțineri au fost efectuate în afara termenului prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac, conform celor expuse în precedent.

Referitor la cererea prin care recurentul solicită, din nou, acordarea ajutorului public judiciar, acesta constituie o cerere distinctă, iar nu un motiv de nelegalitate, fiind relevant faptul că, prin încheierea din 5 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurent.

Cât privește restul solicitărilor din cuprinsul memoriului de recurs, relativ la acordarea unei prelungiri a termenului de 5 zile pentru motivarea în drept a recursului, respectiv de acordare a asistenței juridice gratuite pentru "redactarea, motivarea și înregistrarea unei plângeri la CEDO", acestea sunt inadmisibile a fi deduse pe calea recursului, care are ca obiect critici de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, neputând fi analizate în acest cadru procesual.

Reținând culpa procesuală a recurentului și dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea acestuia la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON reprezentând onorariu de avocat, dovedite prin factura seria x nr. x/07.03.2023 și chitanța nr. x/07.03.2023, depuse la dosar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de recuzare a unui membru al completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de lămurire a deciziei civile nr. 226/23.06.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 3.570 RON către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.