ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2196/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2021, pârâta A. a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 18.11.2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul civil nr. x/2017, solicitând repunerea pe rol a dosarului nr. x/2017 și reluarea judecății.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2021 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus suspendarea judecății în dosarul nr. x/2017, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Prin decizia civilă nr. 239/2022 din 06 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost constatat perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 239 din 06 iunie 2022 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs recurenta A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin motivele de recurs aceasta a susținut, în esență, că nu este împlinit termenul de perimare al recursului, curtea de apel făcând o aplicare greșită a normelor procedurale.

A arătat că instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deși recurenta formulase cerere de judecare a cauzei în lipsă la data de 15 septembrie 2019.

Totodată, a arătat că, începând cu data de 15.03.2020, a fost instituită starea de urgență pe teritoriul României și au fost întrerupte toate termenele de prescripție a oricăror cereri și acțiuni în justiție, în temeiul art. 42 din Decretul 195/2020 și art. 63 din Decretul nr. 240/2020, coroborat cu art. 414 și 415 C. proc. civ.

În continuare, recurenta a susținut că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost respinsă prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020 și a formulat și cerere de recurs împotriva încheierii de suspendare.

Drept urmare, având în vedere că atât cererea de repunere pe rol, cât și cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare reprezintă acte de procedură care întrerup termenul de perimare, a apreciat că nu se poate susține că pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părții.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului, arătând că va completa motivele de recurs după redactarea și comunicarea deciziei curții de apel.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 04 iulie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul de recurs.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 06 iulie 2022, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după întocmirea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 11 mai 2023 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 239/2022 din 06 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, fiind stabilit termen de judecată la data de 16 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, când instanța a rămas în pronunțare asupra recursului declarat în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., celelalte două motive de casare menționate în cererea de recurs fiind invocate în mod formal, în condițiile în care nu au fost dezvoltate, nefiind arătat nici care ar fi normele de drept material încălcate de curtea de apel și nici de ce hotărârea ar fi nemotivată ori contradictorie.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În speță, prin încheierea din data de 04 octombrie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluționarea recursului declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din 18 noiembrie 2020 a Tribunalului Bacău, secția I civilă pentru lipsa părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Odată îndeplinite condițiile stabilite de textul legal anterior menționat, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății. Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății.

Astfel, "Judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.

Aceasta este și situația în speța dedusă judecății, părțile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății apelului, de la data suspendării acestuia în data 04 octombrie 2021, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speță.

Cererea de repunere pe rol despre care face vorbire recurenta-pârâtă în motivele de recurs a fost formulată la data de 02 iunie 2021, în faza apelului, deci anterior suspendării dispuse de Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 04 octombrie 2021, astfel încât aceasta nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare.

Aceeași concluzie se impune și referitor la susținerea recurentei în sensul că aceasta ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă la data de 25 septembrie 2019, și această solicitare fiind făcută tot în faza apelului, solicitare care poate produce efecte doar în ciclul procesual respectiv, deci doar în fața instanței unde a fost invocată, în speță Tribunalului Bacău, efectele acestei solicitări neputând fi extinse și judecății realizate în ciclul procesual următor.

Cât privește motivul de recurs referitor la intervenirea unui caz de întrerupere a termenului de perimare prin intervenirea stării de urgență pe teritoriul României, astfel cum reiese din cuprinsul Decretelor Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 și nr. 240 din 14 aprilie 2020, starea de urgență a fost decretată începând cu data de 16 martie 2020 și a încetat la data de 15 mai 2020, deci cu mult timp anterior termenului din 04 octombrie 2021, când a fost dispusă suspendarea judecării recursului.

Așadar, contrar susținerilor recurentei, termenul de perimare de 6 luni nu avea cum să fie întrerupt sau suspendat în perioada 16 martie 2020-15 mai 2020, perioadă în care a fost instituită starea de urgență pe teritoriul României, dat fiind faptul că termenul de perimare nici nu începuse să curgă. Astfel cum s-a arătat, termenul de perimare prevăzut de lege începe să curgă de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, respectiv 04 octombrie 2021.

În raport cu toate cele reținute anterior, văzând că termenul de perimare de prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 04 octombrie 2021 și s-a împlinit la data de 04 aprilie 2022, în mod legal Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 239 pronunțată în data de 06 iunie 2022, a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil de natură a întrerupe cursul perimării.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a se dispune respingerea recursului astfel susținut.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 239/2022 din 06 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2023.