Decizia nr. 2158/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 350/2022 a Tribunalului Dolj

Cererea de chemare în judecată Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă la 3 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A., B. și C., moștenitori ai notificatoarei decedate D., au solicitat anularea dispoziției nr. 4967 din 23 noiembrie 2018 emise de Primarul Municipiului Craiova, și obligarea acestuia la restituirea în natură a unei părți din terenul situat în Craiova, str. x, jud. Dolj, care este liberă, iar pentru diferență, atribuirea unui teren disponibil situat într-o zonă similară, respectiv unul dintre terenurile din str. x, din str. x sau din zona Valea Gangului, astfel cum a indicat în cererea precizatoare aflată la dosarului. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 350 din 23 iunie 2022, Tribunalul Dolj, secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții A., C. și B., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Craiova și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din Cadrul Primăriei Craiova.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții A., C. și B. împotriva sentinței nr. 350 din 23 iunie 2022 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primarul Municipiului Craiova și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din Cadrul Primăriei Craiova.

Recursul Împotriva deciziei nr. 28 din 19 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A., C. și B., criticând-o pentru nelegalitate. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții au susținut că instanța de apel nu a efectuat cercetarea judecătorească corespunzător normelor procedurale și a încălcat dreptul la un proces echitabil, prin respingerea cererii lor cu privire la emiterea unei adrese către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în scopul precizării regimului juridic al terenului în litigiu, necesară a completa aspectele relevate prin adresa din 29 decembrie 2022 a Primăriei Municipiului Craiova. Recurenții au arătat că instanța de apel a dat dovadă de subiectivism prin interesul său de a prezenta terenul ca făcând parte din domeniul public al municipiului Craiova, deși la dosar au fost depuse mai multe planșe foto din care reiese că terenul este amplasat într-o zonă în care există un cartier de blocuri de locuințe și case de locuit, construite recent de către antreprenori și cetățeni cărora le-au fost retrocedate suprafețele de teren în zona respectivă, fiind evident că terenul este amplasat pe domeniul privat al localității.

Apărările formulate Prin întâmpinare, intimatul-pârât Municipiul Craiova, prin primar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin raportare la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, coroborate cu cele ale art. 26 din Legea nr. 10/2001 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., precum și excepția nulității recursului, pentru invocarea formală a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pe fondul căii de atac, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondate.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., admisibilitatea recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, "imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare". În acest sens, prin art. 22 alin. (1) din aceeași lege se prevede că "persoana îndreptățită va notifica ... persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului", iar la art. 25 alin. (1) se prevede obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. De asemenea, prin același act normativ a fost reglementat dreptul persoanei îndreptățite de a ataca decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel (conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor). La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care a devenit aplicabilă în privința tuturor cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi - potrivit art. 4 din lege. Prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, au fost instituite noi termene de soluționare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate de către entitățile învestite de lege, iar prin art. 34 s-au prevăzut termene de soluționare a dosarelor în sarcina altor entități învestite de lege, cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii. De asemenea, prin art. 35 din Legea nr. 165/2013 cu referire, așadar, inclusiv la cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, se prevede: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (1 1 ) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului." În cauză, cererea de chemare în judecată, fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă la 3 ianuarie 2019. Reiese, astfel, că, în raport de prevederile legale incidente mai sus enunțate, împotriva deciziei nr. 28 din 19 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în apel părțile nu au deschisă calea de atac a recursului, decizia fiind definitivă. În acest sens, art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. prevede că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. De asemenea, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalității căilor de atac, principiu cu valoare constituțională, prevăzut în art. 129 din Constituția României, conform căruia dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești se poate exercita numai în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., C. și B. împotriva deciziei nr. 28 din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.