ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2083/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1097/Ap. din 5 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 518/Ap/22.03.2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenții A. și B., în contradictoriu cu intimații Comuna Bunești, reprezentată prin Primar, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Bunești și Comisia Locală pentru Inventarierea Terenurilor constituită la nivelul U.A.T. Bunești în temeiul Legii nr. 165/2013, Agenția Domeniilor Statului, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. și D., ambele în calitate de moștenitoare a intimaților E. și F..

Împotriva acestei decizii civile, au declarat recurs revizuenții B. și A..

În cuprinsul cererii de recurs, revizuenții au invocat, în esență, următoarele aspecte:

Recurenții au susținut că, prin decizia civilă nr. 1097/Ap. din 5 iulie 2022, Curtea de Apel Brașov a omis să aplice dispozițiile imperative ale art. 509. alin. (1), pct. 8 și alin. (2), precum și ale art. 513, alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Astfel, prin decizia recurată, instanța a invocat numai motive străine de natura cauzei și a încălcat autoritatea de lucru judecat, respectiv efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, principiul securității raporturilor juridice, normele de drept material prevăzute imperativ de dispozitiile art. 476, alin. (1) C. proc. civ., precum și dispozitiile art. 5 alin. (4), art. 7, art. 8, art. 9, alin. (2), art. 14, alin. (5) și (6), art. 20, art. 22, art. 6, alin. (1) C. proc. civ., Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, potrivit căruia dețin un bun, respectiv terenul în suprafață de 6,63 ha, consemnat în titlul de proprietate nr. x/07.10.2008, art. 6 alin. (3) din TFUE.

De asemenea, Curtea de Apel Brașov a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport de decizia nr. 1392/Ap. din 6 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2016, fiind respinse definitiv cererile intimaților defuncți de înscriere în Cartea Funciară a operațiunilor conform raportului de expertiză nr. x/2015.

Prin încheierea din 21.01.2021, Curtea de Apel Brașov a dispus suspendarea judecății cauzei, deși revizuenții au învederat că nu pot exista moștenitori ai intimaților defuncți.

Curtea de Apel Brașov avea obligația de a repune pe rol cauza din oficiu, în baza art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

Referindu-se, în continuare, la decizia civilă nr. 518/Ap. din 22.03.2022, recurenții au dezvoltat situația de fapt privind istoricul proprietății suprafețelor de teren denumite "terenuri îngrădit excedentar", precum și cererile pe care le-au formulat, obligațiile pe care le-au îndeplinit în cursul procesului, dar și normele de drept încălcate de către instanță.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimatele Agenția Domeniilor Statului, Comuna Bunești, Comisia Locală de Fond Funciar Bunești, Comisia Județeană Brașov de aplicare a Legilor Fondului Funciar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 3 octombrie 2022, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea formalităților prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul și suplimentul la acesta, întocmite în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., au fost analizate în completul filtru și au fost comunicate părților potrivit dovezilor de înmânare de la dosar.

Intimata Comisia Județeană Brașov de aplicare a legilor fondului funciar a expus un punct de vedere la suplimentul de raport prin care a solicitat să nu se admită în principiul recursul.

Deliberând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., asupra excepțiilor reținute prin raport și suplimentul la raport, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta B. și va respinge ca tardiv recursul formulat de revizuentul A., pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat de revizuenta B. Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 1097/Ap/05.07.2022, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 518/Ap/22.03.2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2019, reținând că nu este incident cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât prin decizia civilă nr. 518/Ap/22 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov prin care s-a constatat perimarea cererii de apel nu s-a adus atingere deciziei nr. 1392/Ap/2017 a Tribunalului Brașov prin care s-a respins ca tardiv apelul declarat de apelanții F. și E. împotriva sentinței civile nr. 205/2017 pronunțate de Judecătoria Rupea prin care s-a respins acțiunea reclamanților, deoarece prin această din urmă hotărâre nu s-a analizat modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate privind imobilul înscris în CF nr. x Bunești nr. top x, cum greșit apreciază revizuenții.

Deși prin cererea de revizuire se arată că prin decizia atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, respectiv efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la chestiuni vizând fondul cauzei relativ la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare asupra imobilului înscris în CF x Bunești, nr. top x și cu privire la modificarea suprafeței acestuia, hotărârile judecătorești invocate și care trebuie verificate sub aspectul invocat de revizuenți, respectiv decizia civilă nr. 518/Ap/22.03.2022 a Curții de Apel Brașov și decizia civilă nr. 1392/Ap/06.10.2017 a Tribunalului Brașov nu au analizat fondul cauzei, prin prima decizie constatându-se perimarea apelului iar prin cea de-a doua decizie constatându-se tardivitatea apelului.

Prin urmare, instanța de revizuire a reținut că aspectele legate de modalitatea de soluționare a excepției perimării, respectiv faptul că instanța de apel ar fi trebuit să efectueze din oficiu anumite acte de procedură și faptul că cererea nu ar fi rămas în nelucrare din culpa revizuenților și celelalte critici aduse de aceștia soluției date excepției de perimare, nu se încadrează în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nu pot fi analizate pe calea cererii de revizuire, această excepție a perimării nefiind legată de o pretinsă autoritate de lucru judecat stabilită printr-o hotărâre anterioară.

Se constată că, prin memoriul de recurs, revizuenta B. nu aduce nicio critică de nelegalitate deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022, care să poată fi încadrată în vreunul dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., ci susține doar că prin decizia atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiuni vizând fondul cauzei, reia istoricul litigiului și prezintă doar aspecte privind fondul cauzei.

Or, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât recurenta indică formal ipotezele prevăzute de pct. 6, 7 și 8 ale alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., fără a dezvolta și a arăta în concret însă motivele pentru care decizia ar trebui casată în raport cu considerentele reținute de instanța de revizuire.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. c), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că recursul este calea extraordinară de atac de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, ceea ce nu implică recunoașterea posibilității părților de a o critica pentru motive de netemeinicie.

Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii atacate, prin raportare la motivele de casare prevăzute în mod expres și limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă și/sau reevaluarea situației de fapt.

În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a arătat că faptele sunt stabilite în mod suveran de către instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică, pe baza hotărârii recurate, modalitatea în care au fost aplicate de către instanța de apel normele de drept procesual și/sau material situației de fapt deja stabilite.

Ca atare, scopul recursului transcende interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, cel care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

Din moment ce în recurs nu se poate cenzura situația de fapt, ci doar se verifică legalitatea deciziei pronunțate în apel, prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată, rezultă că instanța de recurs nu are competența de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanțele de fond și nici de a analiza criticile care privesc temeinicia deciziei instanței de apel.

Or, în prezenta cauză, se constată că argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc fondul pretențiilor deduse judecății și nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Mai mult, recurenta nu argumentează în vreun fel nelegalitatea deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022, prin raportare la soluția de respingere a cererii de revizuire și la considerentele care o susțin, limitându-se la a prezenta istoricul litigiului și exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a pretențiilor sale de către instanțele de fond.

Memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise de nelegalitate a deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022, ci prezentarea unor aspecte care sunt străine de soluția și de considerentele instanței de revizuire, deși condiția esențială a motivării recursului implică determinarea greșelilor imputate instanței, în raport cu soluția pronunțată în privința cererii cu care a fost învestită, precum și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Această cerință nu este satisfăcută de conținutul cererii de recurs, atâta timp cât criticile formulate nu au legătură cu soluția și argumentația logico-juridică avută în vedere de către instanța de revizuire la pronunțarea deciziei civile nr. 1097/Ap/05.07.2022. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulțumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, reținând, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde motive care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de revizuenta B..

Referitor la recursul declarat de revizuentul A., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În ceea ce privește modalitatea de calcul al acestui termen, sunt incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, conform dovezii aflate la dosarul de apel, decizia recurată a fost comunicată revizuentului A. la 22 iulie 2022, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile, care se împlinește la 22 august 2022. Or, potrivit dovezii aflate la dosar, recurentul-revizuent A. a transmis cererea de recurs, prin e-mail, la 24 august 2022, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat de către recurentul-revizuent A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 1097/Ap din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2023.