ÎCCJ, Decizia nr. 235/2024

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal încheiat în data de 09.02.2012 și înregistrat sub nr. x/13.02.2012, a raportului de inspecție fiscală nr. x/20.02.2012 și a deciziei de impunere nr. x/20.02.2012, emise de pârâtă.

Prin sentința nr. 6063 din 17 noiembrie 2022, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, pentru autoritatea de lucru judecat.

Prin Decizia nr. 2266 din 31 octombrie 2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 6063 din 17 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 2266 din 31 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, la data de 06 noiembrie 2023, A. a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire și soluționarea cauzei potrivit art. 513 C. proc. civ.

Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că decizia atacată este potrivnică Deciziei nr. 679/R/20.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2813 din 23 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 2266 din 31 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

În motivare, instanța a constatat că, prin decizia civilă nr. 2266/31.10.2023, a cărei anulare s-a solicitat prin prezentul demers judiciar, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a menținut sentința civilă nr. 6063/17.11.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă acțiunea formulată de revizuentul reclamant în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru autoritate de lucru judecat.

Or, argumentul decizoriu care a condus la o asemenea soluție a vizat tocmai pronunțarea deciziei civile nr. 679/R/20.10.2020 de către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta Agenția Județeană a Finanțelor Publice Brașov și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Instanța de revizuire a constatat că nu se verifică îndeplinirea ipotezei menționate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, reprezentată de decizia civilă nr. 679/R/20.10.2020 pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, așa cum eronat se afirmă de către partea revizuenta, ci dimpotrivă respectată, aspect ce rezultă din cuprinsul considerentelor care susțin soluția pronunțată.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, prin care a susținut că decizia recurată conține considerente ce sunt contradictorii, respectiv decizia civilă nr. 2266/2023 și decizia civilă nr. 679/R/2020, prin aceea că ultima hotărâre analizează în mod greșit chestiunile în baza cărora este vizată excepția autorității de lucru judecat.

Recurentul a detaliat starea de fapt din dosarele în care s-au pronunțat cele două decizii anterior menționate, prin care a susținut temeinicia cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Din analiza criticilor formulate, Înalta Curte reține că recurentul nu susține că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau acestea ar fi contradictorii ori străine, ci arată că instanța ar fi aplicat greșit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aspecte ce urmează a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit căruia "casarea hotărârii se poate dispune atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat."

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Conform art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este reglementată astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Prin norma citată s-a urmărit înlăturarea încălcării autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În jurisprudența referitoare la acest motiv de revizuire [a se vedea, cu titlu de exemplu, Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători nr. 329 din 11 decembrie 2017 și nr. 120 din 20 mai 2019, publicate pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție – www.x.ro – în secțiunea de jurisprudență], s-a reținut că una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice este ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în al doilea proces ori, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia.

Este adevărat că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiție de admisibilitate, însă această condiționare derivă din faptul că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata, caracteristic hotărârilor judecătorești definitive.

În cauză, Înalta Curte reține că Decizia nr. 679/R/20.10.2020 a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018, ce avea ca obiect acțiunea formulată de A. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, rejudecare în fond, prin care s-a solicitat ca instanța să decidă asupra legalității procesului-verbal încheiat la data de 9 februarie 2012, urmare a unei inspecții fiscale.

Prin hotărârea indicată, Curtea de Apel a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

La rândul său, Decizia nr. 2266 din 31 octombrie 2023 a fost pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței nr. 6063 din 17 noiembrie 2022 a Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Or, prin această hotărâre judecătorească a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă cererea pentru autoritatea de lucru judecat. În motivare, tribunalul s-a raportat la soluția și considerentele deciziei civile nr. 679/R/20.10.2020 ale Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care, așa cum s-a arătat anterior, a fost admisă excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile.

Tribunalul București a avut în vedere motivarea instanței de fond de la Brașov, și a constatat că reclamantul A. nu poate supune controlului de legalitate actele administrative primare, întrucât acest aspect fusese deja stabilit cu putere de lucru judecat în considerentele Deciziei nr. 679/R/20.10.2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018.

În deplin acord cu instanța de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că cererea de revizuire nu poate fi primită, pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate, anterior redate.

În același sens, se reține că, în actualul stadiu procesual, în cadrul căruia instanța de recurs este limitată la verificarea modului în care instanța de revizuire a analizat, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, fără a avea competența de a analiza fondului raportului juridic dedus judecății, nu pot forma obiectul examinării criticile formulate în cuprinsul cererii de revizuire.

În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2813 din 23 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.