ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1940/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, în data de 26 iulie 2021, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu B. - Filiala Județeană Mehedinți și B., a formulat contestație prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 9/15.01.2021 pronunțată de Consiliul Executiv Județean (CEJ) al B. Mehedinți, a Hotărârii nr. 1/25.02.2021 pronunțată de Comisia de Arbitraj și Integritate (CAI) a B. Filiala Mehedinți, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 9/15.01.2021 dată de Consiliul Executiv Județean al B. Mehedinți și anularea Hotărârii nr. 1/CNAI/08.07.2021 pronunțată de Comisia Națională de Arbitraj și Integritate (CNAI) a B. prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1/25.02.2021 dată de Comisia de Arbitraj și Integritate a B. Mehedinți.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința nr. 42 din 6 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a fost admisă contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. - Filiala Județeană Mehedinți și B.. A fost anulată hotărârea nr. 9/15.01.2021 emisă de CEJ al B.- Filiala Mehedinți. A fost anulată hotărârea nr. 1/25.02.2021 emisă de CAI a B. Filiala Mehedinți. A fost anulată hotărârea nr. 1/08.07.2021 pronunțată de CNAI a B. în dosar nr. x/2021 S-a luat act că reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 409/2022 din 25 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâtul B. -Filiala Județeană Mehedinți, împotriva sentinței civile nr. 42/06.07.2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu reclamanta A. și pârâtul B.. A schimbat sentința în sensul că a respins în tot contestația formulată de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 9/15.01.2021 emisă de CEJ al B.- Filiala Mehedinți, a Hotărârii nr. 1/25.02.2021 emisă de CAI a B. Filiala Mehedinți și a Hotărârii nr. 1/8.07.2021 emisă de CNAI a B..

Calea de atac a recursului Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 30 ianuarie 2023. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate în primă instanță. În dezvoltarea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată nu este motivată în fapt și în drept, fiind nelegală și fără fundament juridic. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor legale incidente în speță. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a învederat că instanța de apel a încălcat și prevederile legale referitoare la judecarea excepțiilor de fond. Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra celor două excepții invocate, excepția lipsei calității de reprezentant a numitei C. și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional a avocatului D.., care a semnat cererea de chemare în judecată, fiind astfel încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că în dispozitiv este cuprinsă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății. În continuare, recurenta a indicat motivele de apel invocate în fața instanței de prim control judiciar, prezentând pe larg situația de fapt a litigiului.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât B. - Filiala Județeană Mehedinți, urmare a comunicării cererii de recurs, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Note scrise În data de 19 octombrie 2023, recurenta a depus note scrise și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ. În data de 2 noiembrie 2023, recurenta a depus note scrise, prin care a învederat că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, nu a fost pusă în discuția părților, respectiv că se impunea ca părțile să fie citate cu mențiunea să depună punct de vedere cu privire la excepția invocată din oficiu, în caz contrar fiind încălcat principiul contradictorialității. A mai arătat că articolele în temeiul cărora a fost invocată excepția nu se referă la căile de atac împotriva hotărârilor emise de partidele politice, motiv pentru care se impune repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu prealabil, se reține că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Ca atare, împrejurarea că în dispozitivul hotărârii recurate se menționează că aceasta are deschisă calea de atac a recursului nu este de natură a determina concluzia admisibilității prezentei căi de atac, raportat la obiectul litigiului pendinte. Obiectul demersului juridic dedus judecății îl reprezintă cererea prin care recurenta-reclamantă a solicitat anularea Hotărârii nr. 9/15.01.2021 dată de Consiliul Executiv Județean (CEJ) al B. Mehedinți, a Hotărârii nr. 1/25.02.2021 pronunțată de Comisia de Arbitraj și Integritate (CAI) a B. Filiala Mehedinți prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 9/15.01.2021 dată de CEJ al B. Mehedinți și anularea Hotărârii nr. 1/CNAI/08.07.2021 pronunțată de CNAI a B. prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1/25.02.2021 dată de CAI a B. Mehedinți. În ceea ce privește Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18 din lege, competența Tribunalului București în soluționarea cererii de înregistrare a unui partid politic, iar la art. 21 alin. (2) din același act normativ se prevede că împotriva hotărârii Tribunalului București se poate face apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în ședință publică, de Curtea de Apel București, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanțe fiind definitivă (alin. (4). Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituție, reținându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent, liberul acces la justiție fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reținut, totodată, că se încalcă și plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție. Ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluționare, pentru rațiuni de analogie, mutatis mutandis, instanțelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanță, și curtea de apel, în calea de atac a apelului. Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu mențiunea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripția teritorială în care domiciliază sau își au sediul părțile. Aplicând aceste considerente și dispoziții legale în speță, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Mehedinți, iar în apel de Curtea de Apel Craiova. Dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 14/2003 și reținând că alin. (4) al acestui articol stabilește caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, reiese că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs. Normele legale menționate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., potrivit cu care sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs. Raportat la argumentele expuse, așa cum s-a prezentat anterior, potrivit principiului legalității căii de atac, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalității reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și inserat în art. 129 din Constituția României. În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante din cuprinsul notelor scrise depuse în data de 2 noiembrie 2023, se reține că excepția inadmisibilității a fost invocată, din oficiu, la termenul din 19 octombrie 2023, așa cum reiese din încheierea de dezbateri de la acea dată, a fost pusă în discuția părții prezente, respectiv a reprezentantului convențional al recurentei-reclamante, și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a fost amânată pronunțarea în data de 2 noiembrie 2023, motiv pentru care nu se poate aprecia că nu a fost respectat principiul contradictorialității, cum eronat susține recurenta. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..