ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2023

HOTĂRÂRE

26.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la 14 octombrie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorele C. si D., stabilirea locuinței minorelor la domiciliul său, stabilirea contribuției fiecăreia dintre părți la creșterea minorelor. În subsidiar, în situația în care instanța nu va stabili locuința minorelor la mamă, a solicitat să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu minorele.

În drept, au fost indicate prevederile art. 397, art. 505, art. 525, art. 529, art. 530, art. 532 din C. civ. și prevederile art. 18 alin. (2) și următoarele din Legea nr. 271/2004.

Pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat exercitarea autorității părintești în mod exclusiv asupra celor două minore, stabilirea locuinței minorelor la domiciliul său, stabilirea contribuției reclamantei-pârâte la cheltuielile de creștere și educare a minorelor raportat la nivelul salariului minim pe economie.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin sentința civilă nr. 688 din 23 iunie 2022, Judecătoria Fălticeni a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță învestită cu soluționarea cauzei a reținut că situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minore și părinți, fiind incidente dispozițiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului și exercitarea autorității părintești, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, a reținut că aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Constatând că, la data introducerii acțiunii, domiciliul minorelor cu privire la care se solicită luarea măsurilor de ocrotire se afla la reședința mamei, în comuna Horia, județul Neamț, conform sentinței nr. 863 din 7 septembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, a reținut că Judecătoria Roman este competentă să soluționeze cauza.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința civilă nr. 2670 din 21 decembrie 2022, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., această instanță a reținut că, la data sesizării instanței (14 octombrie 2020), domiciliul/reședința minorelor C. și D. era la domiciliul pârâtului, situat în sat Budeni, oraș Dolhasca, județul Suceava.

În ceea ce privește împrejurarea că, pe calea ordonanței președințiale, în dosarul nr. x/2021, s-a stabilit în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului pendinte, locuința minorelor la reședința reclamantei din comuna Horia, județul Neamț, a reținut că aceasta nu schimbă competența de soluționare a cauzei, atribuită prin învestirea Judecătoriei Fălticeni.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența, în conformitate cu dispozițiile art. 114 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul persoanelor ocrotite, pe care l-au determinat în funcție de diferite momente procesuale.

În acest sens, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc următoarele:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Prevederile art. 106 alin. (1) din C. civ. stipulează că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar potrivit art. 107 din același act normativ, procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare."

Raportat la aceste dispoziții, cererea privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, așa cum au reținut și cele două instanțe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență.

În aplicarea acestor dispoziții, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, noțiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate. Prin urmare, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de "domiciliu" sau de "reședință" a minorului, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a minorului.

Locuința minorului este reglementată de dispozițiile art. 496 C. civ., astfel:,,(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Prin urmare, pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauza dedusă judecății, față de mențiunile anchetei sociale și precizările părților, se constată că locuința minorelor C. și D. se află, la data sesizării instanței, la domiciliul pârâtului B., situat în sat Budeni, oraș Dolhasca, județul Suceava.

Schimbarea domiciliului minorelor, care a avut loc ulterior sesizării instanței, prin sentința nr. 863 din 7 septembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Fălticeni stabilindu-se în mod provizoriu locuința acestora la reședința mamei din localitatea Horia, județul Neamț, nu este de natură a atrage o modificare a competenței instanței sesizate inițial, față de prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.. Ca regulă de drept generală în materia competenței teritoriale, această normă stabilește că instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, intervine o schimbare a acestui element de identificare.

Având în vedere faptul că la data sesizării instanței de judecată minorele locuiau cu tatăl, în sat Budeni, oraș Dolhasca, județul Suceava, Judecătoria Fălticeni fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială își aveau domiciliul persoanele ocrotite, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.