ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1796/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă sub nr. x/2022 la data de 14.11.2022, reclamanții A., B., C. și D., au solicitat recunoașterea, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat pe teritoriul României, a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunțată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x F 67/19, definitivă și executorie la data de 23.05.2019, prin care a fost încuviințată adopția petentei A., de către petentul D. și totodată, s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E., precum și recunoașterea, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat pe teritoriul României, a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunțată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x, definitivă și executorie la data de 29.04.2021, prin care a fost încuviințată adopția petentului B., de către petentul D. și totodată s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E.. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1095-1102 C. proc. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș Prin sentința nr. 162/PI/09.02.2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia nr. 165/23.06.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 162/PI/09.02.2023.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 165/23.06.2023 au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanții A., B., C. și D.. Recurenții au arătat că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 2607 alin. (1) și art. 2568 alin. (1) și (2) C. civ. Motivând calea de atac, au arătat că recurenții A. și B., persoane cu dublă cetățenie, germană și română, au avut domiciliul, la data pronunțării celor două hotărâri judecătorești de adopție, în Germania și, în atare situație, în conformitate cu dispozițiile art. 2568 alin. (2) C. civ., legea națională aplicabilă este legea germană. Potrivit prevederilor art. 2607 din același cod, condițiile de fond cerute pentru încheierea adopției sunt stabilite de legea națională a adoptatorului și a celui care urmează să fie adoptat. În consecință, întrucât atât D., în calitate de adoptator, cât și A. și B., în calitate de adoptați, la data pronunțării hotărârilor judecătorești de adopție, au avut domiciliul în Germania, legislația națională aplicabilă în ceea ce privește condițiile de fond ale adopției este legislația germană. Prin urmare, instanța de apel a apreciat eronat că în situația de față adopția trebuie să îndeplinească și condițiile de fond prevăzute de legislația din România întrucât legislația națională aplicabilă adopției a fost cea germană, dat fiind că adoptații au avut dublă cetățenie și au domiciliat pe teritoriul Germaniei la data adopției. Faptul că recurenții adoptați au avut dublă cetățenie rezultă cu evidență din hotărârile pronunțate de instanțele din Germania, solicitat a fi recunoscute pentru a beneficia de autoritatea lucrului judecat pe teritoriul României prin cererea pendinte. Pentru aceste considerente, solicită instanței de recurs să constate că statuarea instanței de apel, potrivit căreia în situația de față adopțiile încuviințate de instanțele din Germania ar fi trebuit să îndeplinească și condițiile de fond impuse de legislația din România, este greșită, respectiv reprezintă consecința încălcării normei de drept material prevăzută la art. 2568 alin. (1) și (2) C. civ. și aplicării greșite a normei de drept material regăsită la art. 2607 alin. (1) C. civ.

Apărările formulate în cauză În cauză nu a fost formulată întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. privește, în mod exclusiv, aplicarea greșită a normelor de drept material și are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea extinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată. Reclamanții au supus controlului judiciar decizia Curții de Apel Timișoara, apreciind că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 2568 alin. (1) și alin. (2) precum și art. 2607 alin. (1) C. civ. În cauza pendinte, reclamanții au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat recunoașterea, pe teritoriul României, a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunțată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x F 67/19, definitivă și executorie la data de 23.05.2019, prin care a fost încuviințată adopția petentei A., de către petentul D. și totodată, s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E., precum și a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunțată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x, definitivă și executorie la data de 29.04.2021, prin care a fost încuviințată adopția petentului B., de către petentul D. și totodată s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E.. Recurenții invocă în susținerea cererii, în esență, faptul că au dublă cetățenie, respectiv română și germană, iar la data pronunțării hotărârilor judecătorești au avut domiciliul în Germania. Înalta Curte reține că pentru acordarea forței executorii și a autorității de lucru judecat hotărârii străine, în raport de circumstanțele particulare ale cauzei, trebuie analizate cerințele impuse de art. 1096, art. 1097 și art. 1098 din C. proc. civ. ce, în speță, se completează cu dispozițiile art. 2568 alin. (2) și art. 2607 C. civ. Din interpretarea acestor texte de lege se desprinde ideea că, pentru a soluționa o cerere de recunoaștere a unei hotărâri pronunțate în Germania, instanța învestită trebuie să analizeze o serie de condiții formale, extrinseci actului jurisdicțional. Aceasta nu are competența de a examina temeiurile de fond ale hotărârii, pentru a ajunge la o altă stare de fapt și la o altă concluzie în drept, în ce privește drepturile și obligațiile reciproce ale părților, decât aceea la care a ajuns instanța străină. De asemenea, nu are competența de a se pronunța asupra altor împrejurări care ar modifica sau stinge raportul juridic dintre părți. Legiuitorul a stabilit, expres, limitele analizei pe care trebuie să o realizeze instanța învestită cu o astfel de cerere, analiză care se rezumă doar la cerințe extrinseci actului jurisdicțional. Transpunând aceste aspecte teoretice la prezenta cauză, Înalta Curte reține că prin legea națională se înțelege legea statului a cărui cetățenie sau naționalitate o are persoana fizică, iar pentru determinarea legii naționale, conform alin. (2) al art. 2568 C. civ., alături de cetățenie se analizează noțiunea de reședință obișnuită. Astfel, în situația în care partea are mai multe cetățenii, se va aplica legea statului a cărui cetățenie o are și de care este cel mai strâns legată în special prin reședința sa obișnuită. Instanța de apel a analizat circumstanțe ale situației de fapt privind cetățenia reclamanților însă, aceste împrejurări, nu fac obiect al prezentului demers în raport de considerentele hotărârilor a căror recunoaștere se solicită. În concret, din considerentele hotărârii pronunțată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x, reiese că atât A. cât și D. au cetățenie germană și au domiciliul în Germania- la aceeași adresă din x, iar din considerentele hotărârii pronunțată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x reiese că atât B. cât și D. au cetățenie germană și au domiciliul în Germania- la aceeași adresă din x. Din considerentele hotărârii recurate reiese că instanța de apel nu a identificat textul de lege ce determină legea națională în ipoteza expusă de reclamanți privind dubla cetățenie a persoanelor adoptate, or potrivit prevederilor art. 2568 alin. (2) C. civ., "dacă persoana are mai multe cetățenii, se aplică legea aceluia dintre state a cărui cetățenie o are și de care este cel mai strâns legată, în special prin reședința sa obișnuită." Potrivit art. 2607 alin. (1) C. civ. condițiile de fond pentru încheierea adopției sunt supuse cumulativ legii naționale a adoptatorului și legii naționale a adoptatului, în speță legii germane- întrucât atât persoanele adoptate cât și adoptatorul au cetățenie germană și domiciliul în Germania- și au fost analizate de către Tribunalul Straubing la momentul pronunțării hotărârilor în dosarul nr. x F 67/19 și în dosarul nr. x. În procedura de exequator, instanța învestită cu o astfel de cerere nu are prerogativa analizei fondului, ci se limitează la verificarea aspectelor extrinseci actului jurisdicțional a cărui recunoaștere se solicită. Prin urmare, fiind interpretate și aplicate eronat textele de lege arătate, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva deciziei nr. 165 din 23 iunie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pe care o va casa, în temeiul dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării urmează a se analiza cererea de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunțată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x F 67/19, definitivă și executorie la data de 23.05.2019 și a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunțată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x, definitivă și executorie la data de 29.04.2021, prin raportare la cerințele impuse de prevederile art. 1096 și art. 1097 din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 2568 alin. (2) și art. 2607 C. civ.