ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2023

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 17 martie 2021, sub nr. x/2021, Ministerul Justiției a transmis Tribunalului Iași cererea Judecătoriei Chișinău prin care se solicită recunoașterea și executarea hotărârii Judecătoriei Chișinău din 4 iulie 2019 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019, emise în cauza civilă nr. 2i-1283-1/18, la cererea înaintată de lichidatorul procedurii de faliment simplificat aplicată față de A., B., cu privire la validarea popririi și încasarea sumei de la terțul poprit C..

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 634 din data de 30 martie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis cererea formulată de petenta Judecătoria Chișinău, Sediul Central, a dispus recunoașterea și executarea pe teritoriul Statului Român a hotărârii din 4 iunie 2019, pronunțate în dosarul nr. x, de Judecătoria Chișinău, Sediul Central, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019, irevocabilă la data de 12 decembrie 2019.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 287 din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului D. și, în consecință, a respins apelul formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 634 din 30 martie 2021 pronunțate de Tribunalul Iași, ca fiind formulat de o persoana fără calitate procesuală activă în cauză. A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantei C. S.R.L. și, în consecință, a respins apelul formulat de C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 634 din 30 martie 2021 pronunțate de Tribunalul Iași, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosință.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 287 din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs D., în calitate de fost administrator al C. S.R.L., firmă radiată. Acesta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii cererii de recunoaștere formulate de Judecătoria Chișinău. Recurentul a invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În acest sens, arată că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 458 din C. proc. civ. întrucât incidentă este teza a II-a a acestui articol care permite ca o cale de atac să fie exercitată și de alte organe sau persoane, cărora legea le conferă acest drept. Apreciază că, fiind fost asociat unic al societății radiate C. S.R.L., este asimilat succesorului în drepturi al acesteia. În considerarea acestei împrejurări avea calitatea procesuală activă pentru a formula apel. Prin urmare, se impunea admiterea apelului cu consecința rejudecării cauzei pe fond. Mai mult, radierea unei societăți are drept consecință încetarea societății ca persoană juridică, încetând și capacitatea sa procesuală de folosință. Ambele societăți din cauză, respectiv reclamanta și pârâta, și-au încetat existența, motiv pentru care, potrivit art. 56 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai pot sta în judecată, nu mai au capacitate procesuală de folosință. Arată că nici societatea reclamantă și nici cea pârâtă nu mai figurează înscrise în registre publice, astfel că o societate care nu mai există și care nu are capacitate procesuală de folosință a chemat în judecată tot o persoană fără capacitate de folosință. Pe fondul cauzei, apreciază că se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă, fiind formulată de o societate care nu mai există. Mai mult, o eventuală cerere de recunoaștere a unei hotărâri pronunțate împotriva societății pârâte putea fi formulată atâta timp cât societatea a existat. Prin urmare, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, ceea ce justifica admiterea apelului declarat, anularea în tot a hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond. În concluzie, arată că recursul este fondat și solicită casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei pe fond cu consecința respingerii cererii de recunoaștere.

Apărări formulate în cauză Cererea de recurs a fost comunicată intimaților care nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Prin cererea de recurs, recurentul D. critică decizia Curții de Apel Iași, secția civilă din perspectiva aplicării eronate a dispozițiilor legale referitoare la calitatea procesuală activă și capacitatea procesuală de folosință, apreciind că instanța a aplicat eronat dispozițiile art. 458 și art. 56 din C. proc. civ.. În acest sens, invocă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ. Însă, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează doar normele de drept material, ceea ce exclude posibilitatea ca, în cadrul acestui motiv, să se invoce încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de procedură. Nulitatea actelor de procedură, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic și indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, poate fi analizată doar din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii. Prin urmare criticile invocate de recurentul D., referitoare la condițiile exercitării acțiunii civile și a căilor de atac, se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură. Însă, ele sunt nefondate. În primul rând, recurentul susține că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 458 din C. proc. civ. potrivit cu care "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane". Apreciază că are calitatea procesuală necesară promovării căii de atac întrucât este succesor în drepturi al C. S.R.L., care este radiată. În aplicarea regulii pe care textul legal menționat o instituie pentru toate căile de atac, urmează a se reține că exercițiul căii de atac este deschis, de principiu, numai părților între care s-a purtat judecata în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată. Această regulă procesuală se impune în considerarea principiilor obligativității și relativității efectelor hotărârii judecătorești. În speță, se constată că instanța a fost învestită cu o cerere de recunoaștere și executare a hotărârii Judecătoriei Chișinău din 4 iulie 2019 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019, emise în cauza civilă nr. 2i-1283-1/18 pronunțate într-un litigiu în care sunt implicate două societăți. Prin urmare, judecata se poartă între cele două societăți care au făcut parte din raportul juridic obligațional care a generat litigiul și a condus la învestirea instanței din România cu cererea de recunoaștere și executare a hotărârii pronunțate în Republica Moldova. Recurentul D. nu a fost implicat în acest raport juridic nici personal și nici prin reprezentant, motiv pentru care nu a fost antrenat în prezentul litigiu, iar împrejurarea că a fost administrator nu-i conferă calitate procesuală în cauză, în temeiul vreunei proceduri legale exprese cu caracter de excepție. În acest sens, în mod corect a reținut instanța de apel că sunt incidente dispozițiile art. 478 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. potrivit cu care "Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe… În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi." Prin urmare, în calea de atac a apelului nu poate fi modificat cadrul procesual sub aspect subiectiv, astfel încât nu vor putea fi introduse în cauză alte persoane decât cele care au figurat ca părți la prima instanță. Recurentul susține că a dobândit calitatea procesuală activă, fiind succesor în drepturi al C. S.R.L., care, în prezent, este radiată. Însă, judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse și, prin urmare, neanalizate în apel, nu este permisă. În speță, față de faptul că a formulat cerere de apel fără să fi fost parte în proces, Curtea de Apel Iași i-a solicitat lui D. să precizeze calitatea în baza căreia a înțeles să atace hotărârea instanței de fond. Prin actul procedural depus în cauză, aflat la dosar apel, acesta a arătat că a fost administrator și asociat al societății, că a declarat apel atât în calitate de reprezentant al acesteia cât și în nume propriu. Nu a susținut că este continuatorul în drepturi al societății. Prin urmare, Înalta Curte reține că această împrejurare nu a fost supusă dezbaterii și dezlegării proprii a instanței de apel, neputând fi analizată direct în recurs. În consecință, în mod corect, instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului D. și a respins apelul acestuia ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă în cauză. În al doilea rând, recurentul susține că instanța de apel, prin respingerea apelului formulat de C. S.R.L., ca fiind declarat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, a aplicat eronat dispozițiile art. 56 alin. (1) din C. proc. civ. Acest text de lege instituie un principiu general cu privire la capacitatea procesuală de folosință, statuând că"Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile." Astfel, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să participe la judecată, capacitatea procesuală de folosință fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual. Potrivit dispozițiilor art. 205 din C. civ. "Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor." Iar potrivit dispozițiilor art. 251 din același act normativ, "Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise." Astfel, nu poate avea această capacitate societatea comercială radiată din registrul comerțului, radierea având semnificația încetării existenței persoanei juridice. Instanța de apel a reținut, în mod corect, că C. S.R.L. a fost radiată și, prin urmare, nu mai are capacitate de folosință sau exercițiu și, deci, nu mai are drepturi și nu își mai poate asuma obligații. Prin urmare, față de lipsa capacității procesuale de folosință, în mod corect, instanța de apel a admis excepția și a respins apelul ca fiind formulat de o persoană care nu are capacitate de folosință. În al treilea rând, recurentul invocă și alte împrejurări referitoare la situația juridică a societăților litigante relevante în ceea ce privește executarea hotărârii însă, în raport de limitele judecății în apel, nu vor putea fi supuse analizei de către instanța de recurs. În consecință, dat fiind că dispozițiile legale de drept procedural au fost aplicate, în mod corect, de către instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că nu este incident niciun motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei civile nr. 287 din 9 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.