ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 634/2025

Ședința publică din data de 6 martie 2025

Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2025 sub dosarul nr. x/2025 pe rolul acestei instanțe, societatea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 880 din 27 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivarea contestației în anulare s-a susținut că, prin cererea de recurs, s-a învederat că a fost viciată procedura de citare efectuată în fața instanței de apel, deoarece înștiințarea a fost semnată de factorul poștal, astfel că citarea în apel a fost făcută printr-un fals, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare. După comunicarea hotărârii și în urmă verificării semnăturii de pe înștiințarea la care a făcut trimitere Înalta Curte, s-a descoperit că aceasta a fost semnată de factorul poștal, C., în numele mamei apelantului-pârât, care locuia într-un imobil situat la altă adresă.

Așadar, modalitatea prin care a fost înștiințat apelantul-pârât B. despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru stabilită de curtea de apel a fost viciată, cu atât mai mult cu cât prin citația comunicată societății nu a fost pusă în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru.

În drept, au fost indicate prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 880 din 27 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului declarat de pârâta A. S.R.L. și a anulat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 561 din 9 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. A respins, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva aceleiași decizii. A respins recursul incident declarat de reclamanta D. împotriva aceleiași decizii și cererea formulată de această recurentă-reclamantă de obligare a recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității și, în subsidiar, respingerea contestației în anulare.

Referitor la inadmisibilitatea contestației în anulare, a susținut că, deși calea de atac este întemeiată pe motivul reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., a fost invocată nerespectarea dispozițiilor legale privind procedura de citare care s-ar fi realizat cu ocazia soluționării apelului declarat de contestatoare și reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 817 din 7 aprilie 2022 a Tribunalului Iași, secția I civilă. Raportat la etapa procesuală, sunt incidente prevederile art. 504 alin. (1) C. proc. civ., astfel că motivele de nelegalitate a procedurii de citare trebuiau invocate pe calea recursului împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel.

Totodată, a arătat că invocarea art. 503 alin. (1) C. proc. civ. drept temei al contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte în recurs poate viza doar o eventuală nelegală citare în cadrul procesual al recursului, iar nu așa-zisă nelegală citare survenită în etapa apelului.

Intimata D. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 1.785 RON, în dovedirea cărora a anexat factura și extrasul de cont .

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Examinând contestația în anulare, cu prioritate asupra admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația în anulare formulată s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 880 din 27 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, prin prisma motivului reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. fiind invocată neregularitatea procedurii de citare în fața instanței de apel.

Contestația în anulare de drept comun este acea cale extraordinară de atac cu ajutorul căreia părțile interesate urmăresc retractarea unei hotărâri judecătorești definitive, astfel cum prevede art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cu condiția ca acel motiv să nu fi putut fi invocat anterior în apel sau recurs.

Motivul pentru care se poate exercita contestația în anulare de drept comun rezultă expres din norma legală menționată, care stipulează astfel: "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata." Ca atare, această cale de atac se poate exercita în măsura îndeplinirii cumulative a două condiții: contestatorul nu a fost legal citat și nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. De asemenea, rezultă că se impune ca motivul de contestație în anulare să vizeze vicii procedurale care să afecteze procedura de citare desfășurată în fața instanței care a pronunțat atacată.

Înalta Curte constată că prin motivul de contestație formulat în cauză nu au fost invocate neregularități privind citarea în fața instanței de recurs, care a pronunțat decizia civilă nr. 880 din 27 martie 2024 în dosarul nr. x/2021, ce face obiectul căii de atac, ci neregularități privind procedura de citare în fața instanței de apel.

De altfel, aceste neregularități au fost invocate pe calea recursului formulat de pârâtul B., în nume propriu, împotriva deciziei civile nr. 561 din 9 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, iar instanța de recurs a constatat că motivul de recurs este nefondat, recursul fiind respins. Or, decizia pronunțată în recurs este o hotărâre definitivă, supusă căii extraordinare de atac a contestației în anulare numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, între care nu se regăsește viciul de procedură din etapa procesuală anterioară (apel), chestiune asupra căreia dezlegarea dată prin decizia nr. 880 din 27 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă beneficiază de autoritate de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ. și nu poate fi repusă în discuție în cadrul prezentei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, întrucât obiectul căii de atac exercitate în litigiul pendinte este reprezentat de decizia instanței de recurs, iar motivul de contestație în anulare invocat privește judecata în apel, contestația apare ca inadmisibilă.

Referitor la apărarea intimatei, întemeiată pe prevederile art. 504 alin. (1) C. proc. civ., se constată că această normă nu este incidentă în cauză. Textul reglementează o condiție de admisibilitate pentru contestația în anulare ce poate fi îndreptată împotriva unei hotărâri definitive date de instanța de apel sau de prima instanță. În speță, însă, decizia împotriva căreia s-a formulat contestația este una pronunțată în recurs, astfel că inadmisibilitatea căii de atac declarate în cauză nu se întemeiază pe aceste prevederi.

În consecință, în raport cu dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă și, față de soluția ce va fi dispusă, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 C. proc. civ., va obliga pe contestatoarea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., la plata sumei de 1.785 RON către intimata D., reprezentând cheltuieli de judecată dovedite prin factura și extrasul de cont aflate la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 880 din 27 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Obligă pe contestatoarea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., la plata sumei de 1.785 RON către intimata D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.