Decizia nr. 1658/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 106/2022 a Tribunalului Gorj

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 106 din 4 mai 2022, Tribunalul Gorj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de Ministerul Justiției ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor. A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor și Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A..

Hotărârea pronunțată de instanța apel: Prin decizia civilă nr. 336 din 19 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 106 din 4 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intervenientul Tribunalul Gorj și cu intimații- pârâți Ministerului Justiției și Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A..

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 336 din 19 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, reclamantul A. și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor au declarat recurs. a) Recursul declarat de reclamantul A.: În cuprinsul cererii de recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul a arătat că în dosarul nr. x/2020 s-au pronunțat hotărâri părtinitoare, săvârșindu-se erori judiciare. Instanțele nu au ținut cont de legile proprietății și, în consecință, a avut parte de un proces inechitabil - ceea ce reprezintă un argument în susținerea erorii judiciare și nu o cerere care trebuia analizată de instanța de apel, extinderea devoluțiunii în apel dincolo de limitele rezultate din memoriul de apel nefiind permisă de prevederile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. Reținerea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat referitor la capătul trei de cerere reprezintă o "eroare logică", deoarece dacă s-ar admite primul capăt de cerere atunci consecința firească și obligatorie ar fi ridicarea sterilului de pe teren de către Complexul Energetic Oltenia. Instanța de apel a ridicat problema autorității de lucru judecat în mod artificial, pentru a aduce un argument în favoarea hotărârii succint motivată. În ceea ce privește soluția consemnată cu privire la cererea de intervenție accesorie, apreciază că instanța s-a antepronunțat, iar intervenientul nu a parcurs procedura prevăzută de art. 65 alin. (2) C. proc. civ. Făcând trimitere la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că "în cauză nu s-a ținut cont de legile proprietății". b) Recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor: Recurentul-pârât a arătat că înțelege să critice decizia pronunțată de instanța de apel sub aspectul respingerii apelului și implicit a excepției inadmisibilității acțiunii. Instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material, reținând că în mod corect prima instanță că "din modalitatea de concepere a apărărilor în cauză, rezultă că pârâtul Statul Român nu a invocat inadmisibilitatea prin raportare la calea procesuală aleasă de către reclamant, sub aspectul procedural al unui fine de neprimire al cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la neîntrunirea condițiilor prescrise de lege și neîndreptățirea reclamantului la repararea prejudiciului în cauză". Suplimentar acestor considerente Curtea de Apel Craiova a apreciat că apărările Statului Român nu pot fi subsumate unei excepții procesuale întrucât nu se invocă neregularități procesuale sau lipsuri specifice dreptului la acțiune exercitat în cauză și că, în mod real pârâtul invocă apărări de fond prin care tinde a demonstra că aspectele invocate de reclamant nu se circumscriu conceptului de eroare judiciară astfel cum apare definit de art. 96 din Legea nr. 303/2004 și, prin urmare, în cauză nu este incidență excepția inadmisibilității. Deși instanța de apel a reținut că în cauză aspectele sesizate de reclamant nu pot fi calificate erori judiciare, în sensul prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, forma aplicabilă litigiului pendinte, cu toate acestea a considerat că nu poate fi admisă această excepție întrucât nu se invocă neregularități procesuale sau lipsuri specifice dreptului la acțiune exercitat în cauză. Întrucât lipsa uneia dintre condițiile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004 constituie un fine de neprimire al cererii de chemare în judecată, în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității. În drept, a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: Recurentul-reclamant a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului formulat de pârâtul Statul Român, ca nefondat. Recurentul-pârât a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului formulat de reclamant, ca nefondat. Intimata-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de reclamant, ca nefondat.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (12 ianuarie 2022), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 18 octombrie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de recurs formulată de reclamantul A., astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate din cele expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., recurentul arătând că, în aprecierea sa, în cauză s-au pronunțat hotărâri părtinitoare, săvârșindu-se erori judiciare, iar instanțele nu au ținut cont de legile proprietății și, în consecință, a avut parte de un proces inechitabil. Nemulțumirile generale ale părții și susținerile legate de faptul că instanța de apel a ridicat "problema autorității de lucru judecat în mod artificial", nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, neputând fi cenzurate de către instanța de control judiciar. Cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente ale hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În consecință, reținând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, partea menționează temeiul de drept ca fiind dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidența acestui motiv de casare. În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate în combaterea motivelor reținute de curtea de apel în pronunțarea soluției, respectiv care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanță, recurentul arătând doar că "instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material" fără a evidenția care ar fi acele norme. Înalta Curte constată, așadar, că susținerile recurentul-pârât din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor enunțate în cererile de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursurilor.