ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1634/2023

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă la data de 27 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri în sumă de 30.000 RON pentru repararea prejudiciului cauzat prin reținerea bărcii sale, susținând că este pescar de meserie și prin această activitate de pescuit se întreține atât pe el cât și familia sa. Reținându-i-se barca și uneltele de pescuit pentru o perioadă de aproximativ 6 luni, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu estimat la 100 RON pe zi, iar diferența până la totalul de 30.000 RON solicitat reprezintă daune morale. În drept, reclamantul a invocat art. 504-506 din C. proc. pen.

Sentința pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. Prin sentința civilă nr. 1001/05.07.2022, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului A., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., solicitând să se constate că sentința apelată este netemeinică și, în consecință, să se dispună anularea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, dacă se apreciază a fi suficiente temeiuri, să se dispună reținerea cauzei spre soluționare.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Prin decizia civilă nr. 307/10 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de către apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 1001/05.07.2022 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2021. Curtea a constatat că a rămas fără efect apelul incident formulat de către apelantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, împotriva aceleiași sentințe.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 307/10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A. la data de 15 decembrie 2022, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs. În cuprinsul cererii de recurs formulate împotriva deciziei civile nr. 307/10.11.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul a arătat, în esență, că nu a putut plăti în termen taxa judiciară de timbru întrucât nu i-a parvenit citația emisă pe numele său care conținea o astfel de obligație. Recurentul reclamant a arătat că, la termenul de judecată în apel, deși a învederat instanței acest aspect și a cerut înscrierea în fals cu privire la semnătura ce apare pe procesul-verbal de citare, instanța de apel nu i-a luat în considerare susținerea potrivit căreia semnătura care apare pe procesul-verbal de remitere a citației nu îi aparține nici lui, nici soției sale cu care locuiește, neexistând alte persoane care locuiesc în imobilul respectiv. Recurentul reclamant a indicat să semnătura respectivă este contrafăcută astfel încât nu a avut cunoștință de citație și nu și-a putut îndeplini obligația de plată a taxei judiciare de timbru. În drept, recurentul reclamant a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză. Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, din decizia instanței de apel, nu rezultă că apelantul ar fi solicitat înscrierea în fals, iar reprezentantul apelantului reclamant a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției netimbrării apelului și nicidecum nu a solicitat înscrierea în fals. Intimatul a arătat că instanța de apel a procedat în mod legal anulând apelul ca netimbrat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 04 ianuarie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin rezoluția din 09 martie 2023 a fost fixat termen de judecată la 17 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs invocat de recurentul reclamant, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu este întemeiat. Conform acestui text legal, hotărârea poate fi casată în cazul în care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Examinând decizia recurată, prin prisma celor expuse de recurentul reclamant în susținerea acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că nu se poate reține o încălcare a normelor de procedură în sensul învederat de recurentul reclamant. Astfel, potrivit art. 163 alin. (1) din C. proc. civ., comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea. Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența, astfel cum prevede alin. (6) al aceluiași articol. Înștiințarea completată de agentul procedural are valoare de act autentic cu privire la situațiile verificate și atestate nemijlocit de către agent, art. 164 alin. (4) din C. proc. civ. arătând că mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals. În cauză, dovada de înmânare a citației prin care i s-a pus în vedere apelantului reclamant obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 752,5 RON a fost semnată la rubrica privind semnătura destinatarului, la data de 02.09.2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosarul instanței de apel. La termenul de judecată în fața instanței de apel, avocatul apelantului reclamant a arătat că nu are cunoștință de împrejurarea că părții pe care o asistă i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru iar apelantul reclamant a susținut că nu a primit adresa emisă la data de 31.08.2022, prin care i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 752,5 RON. Dovada de înmânare menționată a fost prezentată de instanță apelantului reclamant iar acesta a afirmat că semnătura nu îi aparține, acceptând posibilitatea ca factorul poștal să fi semnat în locul său. În situația expusă, reprezentantul apelantului reclamant nu a solicitat să fie urmată procedura falsului, lăsând la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția netimbrării apelului. Astfel, contrar susținerii recurentului reclamant, instanța nu a fost învestită cu o cerere din partea părții, care a beneficiat de asistență juridică prin avocat ales, de a fi declanșată procedura falsului, dimpotrivă, apărătorul părții a lăsat la aprecierea instanței soluția care urma să fie pronunțată ca urmare a netimbrării cererii de apel. În consecință, întrucât partea nu și-a exercitat dreptul de a solicita declanșarea procedurii înscrierii în fals, nu se poate reproșa instanței de apel că nu ar fi urmat respectiva procedură. În situația expusă, date fiind mențiunile din înștiințarea completată de agentul procedural privind comunicarea adresei prin care părții i s-a adus la cunoștință obligația de a achita taxa judiciară de timbru, necombătute prin mijloacele procesuale prevăzute de lege în acest scop, nu poate fi reținută susținerea recurentului reclamant în sensul că nu și-ar fi putut îndeplinit obligația de plată a taxei întrucât nu ar fi avut cunoștință de aceasta. În consecință, întrucât dovada achitării taxelor de timbru se atașează cererii de apel conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăzând că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., în mod corect instanța de apel a aplicat această sancțiune, în condițiile în care partea nu a uzat nici de dreptul conferit de art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., de a complini lipsa dovezii achitării taxei de timbru până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 307 din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor.