ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1547/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 24 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: să se constate existența dreptului patrimonial și de proprietate absolută asupra a două lucrări de artă, ce îi aparțin ca autor, și returnarea acestora autorului; constatarea nulității contractului întocmit de societate în această speță (și a oricăror acte scrise ulterioare - contracte de vânzare către terți, de cesiune sau de împrumut care au ca obiect bunurile reținute de către societate); în cazul în care acestea s-au înstrăinat prin vânzare sau orice altă formă, obligarea pârâtei la plata integrală a contravalorii acestora, din care se vor reține de către statul roman obligațiile legale privind taxele și impozitele prevăzute de lege, valabile în 2016; plata dreptului de autor, în cazul în care justiția va decide acest lucru (lasă la latitudinea instanței evaluarea drepturilor cuvenite prin utilizarea fără acord a imaginilor muncii autorului și a operei sale, în perioada 28 aprilie 2010 - 1 octombrie 2016, pe Facebook). I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 922 din data de 17 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă: a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind nulitatea relativă a contractului încheiat între reclamant și pârâta B. S.R.L. la data de 11 septembrie 2009; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând plata sumelor de bani ce decurg din contractul încheiat de părți la data de 11 septembrie 2009; a respins capetele de cerere privind nulitatea relativă a contractului încheiat la 11 septembrie 2009 și plata sumelor de bani ce decurg din contractul încheiat, ca fiind prescrise; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a constatat că reclamantul este autorul lucrărilor: "x" - an execuție 2DOI, 120x100 cm tehnică mixtă (ulei și acrylic pe pânză, sașiu manual); "x" - an execuție 2002, 100x100 cm tehnică mixtă (ulei, acrylic, email și cartelă telefonică pe pânză, sașiu manual); a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în apel, în dosarul nr. x/2017 Prin decizia civilă nr. 853A din data de 23 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 922 din data de 17 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. I.

Decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017 Prin decizia nr. 1587 din data de 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 853 din 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021 Prin decizia nr. 2435 din data de 16 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1587 din data de 14 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, în revizuire, în dosarul nr. x/2023 Prin decizia civilă nr. 450A din data de 15 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: a admis excepția tardivității; a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 853A din data de 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Cerea de recurs Împotriva deciziei civile nr. 450A din data de 15 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs revizuentul A.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 4 mai 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs). Recursul declarat de revizuentul A. a fost motivat prin însăși cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., nefiind încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de revizuire și a anulării în tot a deciziei nr. 853 din data de 23 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cu rejudecarea cauzei. În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-revizuent a arătat că, prin decizia atacată, a fost respinsă cererea de revizuire în baza prezumție potrivit căreia că nu a depus calea de atac în termenul stabilit de art. 511 alin. (1) teza I C. proc. civ. prin raportare la art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. A precizat că, pentru revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul este de o lună de la primirea comunicării, iar instanța a reținut corect că ultima zi pentru depunerea acestei cereri este 21 decembrie 2020, într-o zi de luni, sau de la descoperirea înscrisurilor. A subliniat că, prin cele două comunicări ale Curții de Apel București (pe care le-a anexat cererii de recurs) x din data de 15 decembrie 2020 și din data de 22 decembrie 2020 - s-a menționat, din eroare, că dosarul era soluționat definitiv, deși soluția se dăduse cu drept de recurs. Recurentul-revizuent a mai învederat și că, în urma cererilor din data de 11 decembrie 2020 și din data de 19 decembrie 2020 (deci două cereri separate aflate în termen), i s-a comunicat că dosarul în cauză a fost soluționat definitiv, iar singura soluție, în condițiile în care dorea să declare recurs, era aceea de a se adresa Parchetului General, în acel dosar nemaiputând fi dispusă nicio măsură. Astfel, a apreciat că, prin cele două înștiințări eronate, emise de către Curtea de Apel București, această instanță a împiedicat în mod greșit desfășurarea procesului și i-a luat dreptul la o apărare echitabilă, în condițiile în care nu are nicio vină pentru nerespectarea termenului. II.2. Apărările formulate în cauză Intimata B. S.R.L. nu au formulat răspuns la întâmpinare. II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă recurentul-revizuent a formulat critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurentul-revizuent a depus punct de vedere prin care a susținut că nu este incidentă excepția nulității recursului, criticile sale fiind apte de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 11 septembrie 2023, s-a fixat termen la data de 10 octombrie 2023, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2023, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului, invocate din oficiu. II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, prin punctul de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, recurentul-revizuent a susținut că a formulat critici care pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, întrucât, prin dezvoltarea motivelor de recurs, acesta nu a adus critici concrete de nelegalitate deciziei recurate, ci a formulat susțineri care ar fi putut, eventual, fi valorificate într-o cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac, adresate instanței de revizuire. Astfel, recurentul-revizuent a criticat cele ce i-au fost comunicate de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin adresele de răspuns la cererile pe care le-a formulat la data de 19 noiembrie 2020 și la data de 11 decembrie 2020, cu referire la dosarul nr. x/2017, susținând că întârzierea cu care a declarat revizuirea se datorează faptului că, prin această corespondență, i s-a precizat că dosarul de pe rolul curții de apel a fost soluționat definitiv, iar singura cale de urmat este aceea de a se adresa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. O atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs neputând fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de acesta, întrucât nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate, ci justificarea părții pentru nerespectarea termenului recunoscut de lege în vederea exercitării revizuirii, susțineri care nu pot fi valorificate pe calea prezentului recurs. Totodată, Înalta Curte reține că pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Ca atare, cum recurentul-revizuent nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.