ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1587/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 24.03.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate existența dreptului patrimonial și de proprietate absolută asupra a două lucrări de artă ce îi aparțin ca autor și returnarea acestora autorului.

Prin sentința civilă nr. 922 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind nulitatea relativă a contractului încheiat între reclamant și pârâta B. S.R.L. la data de 11 septembrie 2009.

S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând plata sumelor de bani ce decurg din contractul încheiat de părți la data de 11 septembrie 2009 și s-au respins capetele de cerere privind nulitatea relativă a contractului încheiat la 11 septembrie 2009 și plata sumelor de bani ce decurg din contractul încheiat, ca fiind prescrise.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

S-a constatat că reclamantul este autorul lucrărilor: C. - an execuție 2001, 120x100 cm tehnică mixtă (ulei și acrylic pe pânză, sasiu manual); D. - an execuție 2002, 100x100 cm tehnică mixtă (ulei, acrylic, email și cartelă telefonică pe pânză, sasiu manual).

S-a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 853A din 23 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 922 din 17.04.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 12 ianuarie 2021 .

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L., care, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că decizia nr. 853A din 23 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă este supusă căii de atac a recursului, însă, având în vederea data formulării recursului de către reclamantul A., în opinia raportorului se pune problema tardivității declarării recursului.

Totodată, s-a reținut că, în opinia raportorului se pune problema nulității recursului, întrucât nu s-au formulat critici împotriva soluției sau argumentelor din decizia Curții de Apel București.

De asemenea, s-a reținut că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, fiind și posibilă încadrarea criticilor în unul dintre cazurile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de judecată urmează a se pronunța asupra admisibilității în principiu, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea excepțiilor tardivității și nulității recursului, invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Prin rezoluția din 29 iunie 2020, s-a fixat termen de judecată la 14 septembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Analizând recursul din perspectiva excepției tardivității, reținută și prin raportul întocmit, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, se observă că prin decizia nr. 853A din data de 23 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal într-o cauză având ca obiect "drept de autor și drepturi conexe".

Termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., enunțate anterior, legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun.

În speță, raportat la data comunicării deciziei recurate, 20 noiembrie 2020 (dovada de comunicare a decizie pronunțate de instanța de apel către reclamant se află la dosarul de apel), termenul pentru declararea recursului s-a împlinit la data de 21 decembrie 2020 (într-o zi de luni).

Cum cererea de recurs a fost depusă la data de 22 decembrie 2020, prin poștă electronică, cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea decăderii recurentului-reclamant din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în condițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. (...)."

Cu privire la susținerea recurentului în sensul că recursul ar fi formulat în termenul legal, având în vedere solicitarea acestuia, înregistrată la data de 11.12.2020 la Curtea de Apel București, de a se admite suspendarea facultativă a procesului și suspendarea termenului de perimare, Înalta Curte reține că orice termen procedural are un punct de plecare și un punct de împlinire.

Termenul legal de 30 de zile în care poate fi declarat recursul a început la data comunicării deciziei Curții de Apel către recurent.

Ca regulă, între punctul de plecare și punctul de împlinire, termenul procedural curge continuu, fără posibilitatea de fi întrerupt sau suspendat.

Prin excepție, sunt cauze de întrerupere a termenului procedural în care poate fi exercitată calea de atac, cele reglementate de art. 485 teza a II - a C. proc. civ. raportat la art. 469 C. proc. civ., însă, în speță, situația juridică a recurentului nu se circumscrie acestor excepții care sunt de strictă aplicare.

Drept urmare, întrucât recurentul nu a dovedit o situație contrară celei reținute prin raportul de admisibilitate cu privire la momentul declarării recursului, în cauză este incidentă excepția de tardivitate așa cum a fost expusă în actul procedural.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată de intimata-pârâtă și va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 853A din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 853A din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.