ÎCCJ, Secția I civilă

HOTĂRÂRE

10.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2022, petenta A., în contradictoriu cu intimații S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ministerul Economiei și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanțele nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011 și, respectiv din data de 5 mai 2011, în dosarul penal nr. x/2005, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și prin ordonanța nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, în dosarul penal nr. x/2015, cu privire la bunurile proprii ce au fost determinate, individualizate și care i-au revenit acesteia în proprietate exclusivă în urma procesului de partaj al bunurilor comune pe care l-a avut cu numitul B..

În motivare, petenta a arătat că, prin ordonanțele nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011, respectiv din data de 5 mai 2011, în dosarul nr. x/2005, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra unor bunuri și sume de bani aparținând numitului B..

A precizat că, prin sentința penală nr. 300 pronunțată la data de 31 martie 2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 66 pronunțată la data de 29 februarie 2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost menținută măsura sechestrului aplicată numitului B..

Petenta a menționat că sumele de bani datorate de B. sunt datorii proprii ale acestuia și nu sunt datorii comune, aspect ce rezultă din hotărârea penală menționată și din dispozițiile art. 364 alin. (1) C. civ.

A mai arătat petenta și că, prin ordonanța nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, dată în dosarul penal nr. x/2015, s-au dispus măsuri asigurătorii asupra unor bunuri și sume de bani aparținând numitului B., iar, prin ordonanța din data de 30 iulie 2018, dată în același dosar penal, constituit prin conexarea dosarului nr. x/2003 cu dosarele nr. x/2013 și nr. y/2014, s-a dispus clasarea cauzei și menținerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanța nr. 246/D/P/2003, cu condiția introducerii de către S.P.E.E.H Hidroelectrica S.A. a unei acțiuni civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției de clasare, în caz contrar urmând a înceta de drept măsurile asigurătorii luate.

A învederat că, prin sentința civilă nr. 1725 pronunțată la data de 12 iunie 2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul civil nr. x/2018, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. în contradictoriu cu B., hotărârea fiind definitivă prin respingerea apelului promovat împotriva acesteia, conform deciziei civile nr. 354 pronunțate la data de 26 februarie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

De asemenea, a arătat și că, prin sentința civilă nr. 12 pronunțată la data de 6 ianuarie 2021, de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus partajarea bunurilor comune realizate de petentă împreună cu numitul B., s-a dispus sistarea stării de indiviziune a părților și atribuirea lotului I din masa partajabilă către petentă; prin sentința amintită, i-au revenit în proprietate exclusivă o serie de bunuri asupra cărora măsurile asigurătorii nu mai subzistă.

Conform susținerilor petentei, aceasta a solicitat intimatelor ridicarea măsurilor asigurătorii, însă acestea au refuzat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 957 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la data de 29 noiembrie 2022 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, instanța a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza secției penale a Tribunalului București.

Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2022, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 2191 din data de 8 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

I.2. Apărările formulate în cauză

La data de 27 decembrie 2022, intimatul Ministerul Economiei a depus precizări, prin care a solicitat scoaterea sa din cauză și introducerea, în calitate de intimat, a Ministerului Energiei, solicitare pe care a reiterat-o și prin întâmpinarea depusă la data de 6 martie 2023.

Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, la data de 20 februarie 2023, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 septembrie 2023, intimatul Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, București a solicitat respingerea cererii, ca rămasă fără obiect, având în vedere că au fost emise decizii de ridicare a măsurilor de executare silită aplicate asupra bunurilor sechestrate.

I.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022*, la data de 9 mai 2023 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 2.

Prin rezoluția din data de 11 mai 2023, s-a stabilit termen de judecată la data de 10 octombrie 2023, termen la care Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, urmând a analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat în raport cu încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, prin raportare la încheierea nr. 1884 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, petenta A., în contradictoriu cu intimații S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ministerul Economiei și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanțele nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011 și, respectiv din data de 5 mai 2011, în dosarul penal nr. x/2005, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și prin ordonanța nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, în dosarul penal nr. x/2015, cu privire la bunurile proprii ce au fost determinate, individualizate și care i-au revenit acesteia în proprietate exclusivă în urma procesului de partaj al bunurilor comune pe care l-a avut cu numitul B..

Anterior, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 iulie 2022, sub nr. x/2022, petenta A. A., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispuse prin ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011, în dosarul penal nr. x/2005 și menținută prin sentința penală nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 66 din data de 29 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație si Justiție și ridicarea măsurilor asigurătorii asupra unor bunuri și sume de bani, dispuse prin ordonanța nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, în dosarul penal nr. x/2015, măsuri asigurătorii menținute prin ordonanța din 30 iulie 2018, emisă în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.

La termenul din data de 19 septembrie 2022, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte, având în vedere că obiectul cauzei vizează ridicarea unor măsuri asiguratorii instituite în scopul garantării unor creanțe constatate în procesul penal ca fiind datorate de intimatul B. părților civile din acel dosar, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimați, a Ministerul Economiei, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală București și a Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Națională a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Prin încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea formulată de petenta A., privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Or, cel mai important efect al hotărârilor judecătorești este autoritatea de lucru judecat, instituție juridică reglementată de art. 430 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Formele de manifestare ale autorității de lucru judecat, reglementate de art. 431 C. proc. civ., corespund, pe de o parte, unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată a aceluiași litigiu și, pe de altă parte, unui efect pozitiv care presupune ca modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, să nu mai poată fi contrazică, impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

În ceea ce privește efectul negativ al autorității de lucru judecat, art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, în timp ce art. 432 din același act normativ statuează că:

"Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs."

În cauză, Înalta Curte a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, hotărâre definitivă prin care a fost respinsă o cerere identică formulată anterior de petentă.

Efectul negativ au autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, între cele două litigii, condiție pe care Înalta Curte o constată a fi îndeplinită.

Astfel, atât în prezentul dosar, cât și în dosarul anterior - nr. x/2022 -, calitatea de părți o au petenta A., precum și părțile civile titulare ale creanțelor constatate în procesul penal ca fiind datorate de intimatul B., respectiv: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ministerul Economiei și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, București.

Împrejurarea că intimata S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. nu a figurat ca parte în primul dosar nu este de natură a infirma identitatea de părți între cele două cauze, în condițiile în care aceasta este parte a raportului juridic dedus judecății și în primul litigiu, având calitatea de parte civilă în dosarul penal în care s-a dispus menținerea măsurilor asiguratorii luate prin ordonanța nr. 246D/P/2003, măsurii a căror ridicare a solicitat-o petenta în ambele litigii.

În plus, cum prin încheierea pronunțată în litigiul anterior a fost pronunțată o soluție de respingere a cererii petentei de ridicare a măsurilor asiguratorii, se poate vorbi despre un efect favorabil al acestei hotărâri în ceea ce o privește pe intimata S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., astfel că aceasta nu se află în situația în care ar fi prejudiciată prin admiterea excepției autorității de lucru judecat. De altfel, în cadrul concluziilor orale, reprezentantul intimatei a solicitat admiterea excepție autorității de lucru judecat.

Identitatea de obiect și cauză între cele două pricini este indubitabilă, în condițiile în care petenta a solicitat, atât în prezentul dosar, cât și în cel anterior, în temeiul art. 957 C. proc. civ., ridicarea măsurilor asigurătorii dispune prin aceleași ordonanțe și hotărâri judecătorești, cu privire la bunurile care i-au revenit în proprietate exclusivă în urma procesului de partaj bunuri comune pe care l-a avut cu B..

Ca atare, Înalta Curte reține că, în dosarul pendinte, petenta a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată pe care a mai formulat-o anterior și asupra căreia instanța supremă s-a pronunțat în mod definitiv prin încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, iar, în condițiile în care, cu privire la cele două litigii, se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză, o a doua cerere nu mai poate fi analizată.

Astfel, constatând incidența excepției reglementate de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta A., privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător, pentru autoritate de lucru judecat, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate de părți.