ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 44/2023

HOTĂRÂRE

18.01.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 44/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petenta A. a solicitat ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanțele nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 5.05.2011, emise în dosarul penal nr. x/2005, măsuri asiguratorii menținute prin sentința penală nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunțată de Inalta Curte de Casație Justiție, în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 66 din data de 29 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casatie și Justiție, cu privire la bunurile proprii ce au fost determinate, individualizate și care i-au revenit petentei în proprietate exclusivă în urma partajului de bunuri comune pe care l-a avut cu intimatul B., soțul petentei, partaj intervenit prin sentința civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2016.

În drept, au fost invocate prevederile art. 555 alin. (1) C. civ., raportat la art. 44 alin. (2) din Constituția României, art. 249 alin. (4) și alin. (5) C. proc. pen., art. 364 alin. (1) C. civ.

Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petenta A. a solicitat instanței să constate încetate măsurile asigurătorii instituite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Ordonanța nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 5.05.2011, emise în dosarul penal nr. x/2005, iar prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să dispună ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate personală a petentei, în considerarea partajului judiciar intervenit prin sentința civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2016.

În drept, au fost invocate prevederile art. 250 alin. (8) C. proc. pen., coroborate cu dispozițiile art. 364 C. civ., raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen.

În motivarea ambelor cereri, petenta a descris situația de fapt ce a condus la instituirea sechetrului asigurător asupra unor bunuri comune pe care le-a deținut cu intimatul B.. Petenta a susținut că în baza sentinței civile nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2016, i-au revenit în proprietate exclusivă anumite bunuri aflate sub sechestrul instituit în procesul penal, respectiv Lotul x, sens în care solicită ridicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor sale întrucât bunurile proprii ale soțului care nu este vizat de urmărirea penală nu pot face obiectul executării și nu pot fi menținute nici măsuri asigurătorii asupra acestora.

Totodată, a fost expus regimul juridic al măsurilor asiguratorii dispuse în procesul penal asupra bunurilor comune ale soților, făcându-se trimitere la Decizia nr. 629/8.10.2015 pronunțată de către Curtea Constituțională și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 2616/29.08.2012, încheierea nr. 166/29.02.2016, pronunțate de secția Penală).

De asemenea, petenta a învederat că a formulat o cerere de ridicare a măsurilor asiguratorii, în temeiul dispozițiilor art. 957 C. proc. civ., iar prin încheierea nr. 1884 din 13 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea.

Referitor la cererile deduse judecății în prezenta cauză, susține că se impune constatarea încetării de drept a sechestrului asigurator și ridicarea sechestrului asupra bunurilor proprietatea personală a petentei și invocă prevederile art. 249 C. proc. pen.

În raport de considerentele Deciziei nr. 849/17.12.2015 pronunțată de Curtea Constituțională, menținerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea exclusivă a petentei nu atinge niciunul dintre scopurile, apreciate ca fiind legitime pentru restrângerea dreptului de proprietate. Astfel, măsurile asigurătorii asupra respectivelor bunuri nu au ca scop desfășurarea instrucției penale, câtă vreme petenta nu a fost parte la dosarul penal, iar prin hotărârea definitivă nu a fost dispusă confiscarea specială sau extinsă, măsurile asiguratorii asupra bunurilor petentei sunt discriminatorii, nu sunt proporționale și nu au caracter provizoriu.

De asemenea, menținerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea exclusivă a petentei înfrange principiul caracterului personal al răspunderii penale și presupune o ingerință în exercitarea drepturilor reale asupra bunurilor, drepturi protejate de dispozițiile art. 6 și art. 13 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului art. 1 din Protocolul nr. 1.

Condiția care stă la baza instituirii măsurii asiguratorii este calificată printr-un scop anume acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infractiune, iar mentinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea exclusivă a petentei nu este aptă să atingă niciunul dintre scopurile prevăzute de lege.

Sumele de bani până la concurența cărora au fost dispuse și menținute măsurile asigurătorii de către organele judiciare reprezintă strict contravaloarea reparării pagubei produse prin infracțiune, astfel că bunurile proprietatea exclusivă a petentei nu pot face obiectul confiscării speciale sau confiscării extinse, prin urmare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii în temeiul art. 249 alin. (4) C. proc. pen.. Totodată, sumele de bani pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii reprezintă datorii proprii ale intimatului B., iar nu datorii comune ale soților, astfel că dispoziția de menținere a măsurilor asiguratorii poate fi adusă la îndeplinire în mod efectiv doar asupra bunurilor proprietatea exclusivă a intimatului.

Pe cale de consecință, atât cauza luării și menținerii măsurilor asigurătorii în dosarul penal, cât și scopul acestora au dispărut față de bunurile aflat în proprietatea exclusivă a petentei, motiv pentru care nu există nici un fundament pentru menținerea acestora, iar în absența cauzei juridice și imposibilității obiectiv juridice de a atinge scopul pentru care pot fi instituite, măsurile asigurătorii au încetat de drept.

Totodată este posibilă și aplicarea dispozițiilor procesual civile privind ridicarea sechestrului, prin analogie, raportat la momentul procesual post solutionare definitivă a cauzei penale la temeiurile care justifică ridicarea măsurilor asigurătorii, în concordanță cu dispozitiile art. 250 alin. (8) C. proc. pen.

Câtă vreme măsurile asigurătorii au încetat de drept cu privire la bunurile aflate în proprietatea exclusivă a petentei, se impune ridicarea acestora și degrevarea în totalitate a prerogativelor dreptului de proprietate.

În concluzie, petenta a solicitat constatarea încetării măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aflate în proprietatea exclusivă a acesteia, câtă vreme cauza luării și mentinerii măsurii a dispărut odată cu încetarea stării de coproprietate în devălmășie, iar scopul mentinerii măsurilor asigurătorii nu poate fi îndeplinit și, pe cale de consecință, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererile, în temeiul art. 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să decline competența de soluționare a cererilor formulate de petenta A., în favoarea Judecătoria Sectorului 1 București, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Raportat la datele speței, Înalta Curte reține că sub aspectul determinării competenței materiale, aceasta revine instanței civile având în vedere că instanța penală s-a dezînvestit, în mod definitiv, prin pronunțarea hotărârii penale.

Potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță.

În prezentul litigiu, prin ambele cereri, petenta urmărește același scop, respectiv ridicarea/constatarea încetării măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanțele nr. 151/D/P/2005 din data de 21.02.2011 și respectiv din data de 5.05.2011, emise în dosarul penal nr. x/2005

De asemenea, în cuprinsul ambelor cereri, petenta invocă aceeași cauză juridică, ce ar justifica, în opinia sa, revenirea asupra măsurilor asigurătorii, respectiv partajul intervenit prin sentința civilă nr. 12 din 6 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2016. În contextul sistării stării de coproprietate asupra bunurilor pe care le-a deținut cu intimatul B. și menținerii sechestrului asigurător asupra bunurilor devenite proprii (lotul I), petenta susține că nu ar mai exista o justificare legală privind menținerea măsurii asigurătorii.

Prin urmare, în raport cu motivarea cererilor, prezentul litigiu reprezintă o consecință a celor statuate de către Judecătoria Sectorului 1 București prin hotărârea de partaj asupra bunurilor cu privire la care era instituit sechestrul asigurător, ceea ce ar fi schimbat regimul juridic al acestora, îndreptățind un nou demers judiciar.

În cauză, nu are relevanță, în determinarea competenței materiale, împrejurarea că sechestrul asigurător a fost menținut de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin sentința penală nr. 300/31.03.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 66/29.02.2016, întrucât, prin cererile pendinte, petenta invocă existența unei cauze ulterioare pronunțării hotărârilor de către ÎCCJ.

Întrucât, se invocă de către petentă o nouă cauză juridică, respectiv pronunțarea sentinței civile nr. 12/6.01.2021, iar în speță, competentă să judece partajul în primă instanță, a fost Judecătoria Sectorului 1 București, conform art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., rezultă că acestei instanțe îi revine competența să soluționeze și cererea de ridicare/constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice și a dispozițiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta întrucât, cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asiguratorii), competența în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparținând, pentru identitate de rațiune (mutatis mutandis) instanței care a pronunțat hotărârea care, potrivit celor pretinse de către petentă, ar justifica ridicarea/constatarea încetării măsurii asigurătorii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererilor formulate de petenta A., în favoarea Judecătoria Sectorului 1 București.