ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2796/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii deduse judecății.

Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 3 București și înregistrată sub nr. x/2015, la data de 26.06.2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare între Ministerul Justiției, în calitate de vânzător și reclamantă, în calitate de cumpărător, privind transmiterea dreptului de proprietate asupra locuinței din București, str. x, tronson 1.

Prin sentința civilă nr. 10351 din 04.07.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

La data de 14.03.2017, reclamanta A. a solicitat restituirea și punerea la dispoziția sa a recipisei de consemnare a prețului, înregistrată în registrul de valori la data de 08.03.2017.

Prin încheierea din 10.04.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea de restituire a recipisei de consemnare a sumei de 200.000 RON nr. x/1, emisă de B., achitată cu chitanța seria x nr. x/30.01.2017, la dispoziția apelantei-reclamante A. și a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 510 RON, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 648A/20.02.2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 10351 din 04.07.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Justiției.

Împotriva deciziei și a încheierii din data de 10.04.2017, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Sectorului 3 București, a declarat recurs reclamanta A., la data de 10.08.2017, cerere care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 19.09.2017.

Prin decizia civilă nr. 310 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția inadmisibilității invocată de recurentă, ca nefondată; a respins, ca rămasă fără obiect, excepția de neobligativitate a deciziei nr. 52/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentă, ca nefondată, și a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 648 A din 20.02.2017 și împotriva încheierii de ședință din data de 10.04.2017, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2015. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de recurentă privind restituirea diferenței de taxă judiciară de timbru.

Prin cererea formulată la data de 18.04.2019, recurenta-reclamantă A. a solicitat, în baza art. 442 din C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale din dispozitivul hotărârii civile nr. 310/11.04.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La data de 30.05.2019, recurenta-reclamantă A. a formulat o cerere intitulată "Completare cerere de îndreptare" prin care a învederat instanței că înțelege să completeze cererea de îndreptare formulată în baza art. 442 C. proc. civ. și înregistrată la 18.04.2019, cu termen la 30.05.2019, care a privit numai dispozitivul hotărârii publicat pe site-ul instanței la 13.04.2019, cu îndreptarea erorilor pe care le conțin încheierea de ședință din 28.03.2019 și decizia redactată nr. 310/11.04.2019 despre al căror conținut a luat cunoștință în data de 28.05.2019, de la dosar

Prin încheierea din 18 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de recurenta - reclamantă A. la data de 18 aprilie 2019 ce vizează dispozitivul deciziei civile nr. 310 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă pentru cauze cu minori și de familie și a înaintat dosarul președintelui instanței pentru a desemna, în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (6) din R.O.I.I.J., judecătorii din compunerea completului de judecată ce va soluționa cererea de îndreptare a erorilor materiale formulată la data de 30 mai 2019, ce vizează încheierea de dezbateri din data de 28.03.2019 și decizia civilă redactată, nr. 310/11.04.2019.

Prin decizia nr. 1193 din 17 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "recurs împotriva actului judecătoresc inclus în dispozitivul încheierii din 18.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015", formulată de reclamanta A..

La data de 14 noiembrie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată cererea formulată de petenta A. prin care, în temeiul prevederilor art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și înlăturarea dispozițiilor contradictorii.

Prin încheierea din 17 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea soluționării cererii formulate de petenta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și înlăturarea dispozițiilor contradictorii, pentru lipsa părților.

La 15 aprilie 2021, petenta A. a formulat cerere prin care a solicitat stabilirea termenului de judecată pentru soluționarea cererii privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și înlăturarea dispozițiilor contradictorii, solicitare calificată juridic de către instanța de judecată drept cerere de repunere pe rol.

Prin încheierea din data de 12 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de petenta A. și a menținut măsura de suspendare a judecății cauzei, dispusă prin încheierea din 17 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 25 august 2021, petenta A. a formulat o nouă cerere prin care a solicitat stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea cererii privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și înlăturarea dispozițiilor contradictorii.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea formulată de petenta A., intitulată "cerere stabilire termen" și a menținut măsura suspendării judecății cauzei, dispusă prin încheierea din 17 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 27 septembrie 2021, a fost acordat termen, din oficiu, la data de 15 decembrie 2021, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 15 decembrie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de perimare și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, dispozițiile art. 411 din C. proc. civ. stipulează că:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: (...) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 17 martie 2021, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cererii formulate de petenta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și înlăturarea dispozițiilor contradictorii, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea din 17 martie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care, în temeiul prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 17 septembrie 2021.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză, petenta A., ulterior dispunerii de către instanță a măsurii de suspendare a judecății pricinii, și deci, înăuntrul termenului de perimare, nu a formulat nicio cerere de redeschidere a procesului în condițiile art. 415 pct. 1 din C. proc. civ.. De asemenea, constată că nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării din cele prevăzute de art. 418 din C. proc. civ.

Astfel, împrejurarea că înăuntrul termenului de perimare, la data de 15 aprilie 2021, respectiv la data de 25 august 2021, petenta A. a formulat cereri prin care a solicitat stabilirea termenului de judecată pentru soluționarea cererii privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și înlăturarea dispozițiilor contradictorii, nu afectează curgerea termenului de perimare, de vreme ce, formularea acestora nu a fost efectuată de către petentă în scopul repunerii cauzei pe rol și continuării judecății, astfel cum reiese din considerentele expuse, pe larg, în cuprinsul încheierilor din data de 12 mai 2021, respectiv din 15 septembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost examinate respectivele cereri.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu a fost formulată o cerere de către parte, care să arate intenția de a continua judecata sau să reflecte voința acesteia de judecată a cauzei în lipsă, anterior împlinirii termenului de perimare.

Așa fiind, se constată că de la data suspendării judecății (17 martie 2021) și până la data împlinirii termenului de perimare (17 septembrie 2021), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

Dispozițiile art. 417 C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol, în vederea continuării judecății, situație în care nu are relevanță în curgerea termenului de perimare rezoluția prin care s-a acordat termen, ulterior împlinirii termenului de perimare, în vederea verificării îndeplinirii condițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce privește reluarea judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a constata perimată cererea formulată de petenta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și înlăturarea dispozițiilor contradictorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de petenta A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 1193 din 17 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și înlăturarea dispozițiilor contradictorii.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen de 5 zile de la pronunțare. Recursul urmează a fi depus la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.